Poezie
Praf stelar
1 min lectură·
Mediu
Praf stelar
Să te plimbi cu o bărcuță de hârtie
Pe întinderea pustie a minții tale
Singur cu tine și cu ideile izvorâte
Din sângele tău ce curge roșu în paharul
Pe care vrei sa îl inlături de la tine
Nu vreau decât să îl beau până la fund
Și-apoi să îl ingrop adânc în noroi
Singur să mă afund in propria-mi uitare
Să îmi savurez eșecul in liniște
Căci lumea picură într-un șir neîntrerupt
În Universul cel Finit
Bărcuțele navighează prin praf stelar
Și se transformă în comete
Ce ard pana la extincție
Biologic vorbind suntem nisip
Spiritual nu suntem decât suflu
Divin sau nu ce se pierde
Când țărâna putrezește
Să dormi într-un glob de cristal
Legănat de o frunză
Din Copacul Vieții
Într-o fântână
Și barcuțele curg prin lacrimi
Descompunându-se în bețișoare parfumate
Ce refuză să ardă
001.684
0