emilian valeriu pal

o zi tîmpită ca umbrela mea fără mîner. m-am străduit să nu-mi rup gîtul pînă la redacție. asta a fost prioritatea mea pentru ziua de azi. m-am trezit cu o singură chestie în cap(în afară de penele

cel mai bine înțelegi cît de puțin îți trebuie cînd mai ai patru țigări afară miroase a zăpadă topită auzi cum se scurge de pe acoperișul centralei termice în care ai fost o singură dată și te-a

există femei care după ce pleacă te simți ca și cum ți s-ar fi rezectat tot stomacul. de parcă după o vreme ea nu mai e o femeie ci un organ important fără de care nu ai fi normal. cauți soluții

Lucrez de ceva vreme în presă dar niciodată nu m-am considerat jurnalist. La fel cum, dacă am mîzgălit niște rînduri metaforice, nu m-am considerat poet. Unii ar spune că e vorba de subapreciere. Aș

Pentru cine nu știe, caracatița Paul este o adevărată vedetă în Germania. Pînă acum a prezis corect toate victoriile și înfrîngerile naționalei germane la campionatul mondial din Africa de Sud.

ca un bisturiu frigul îmi crestează pomeții tremur necontrolat cireșul din fața balconului se apleacă sub rafale scurte e ora lui de închinăciune tremurul se întețește ca un foc pe care

am înțeles în cele din urmă: scriu din lașitate lașitatea învinsului devenit prizonier de război care-și trădează aproapele să-și salveze pielea nu cred în gesturi mărețe sau în lupte

inima ghemuită în piept ca ludmila în ruinele de la sevastopol frică sfârșeală tristețe voi putea oare să mă ridic? în față un drum al naibii de lung ce mă așteaptă la capăt nu

aș fi vrut ca tatăl meu să fie pat morita și într-o oarecare finală să-l întîlnesc pe adevăratul meu tată. ăla care nici nu mai știu cum arată. să-i aplic schema cocorului și să cadă lat pe saltea

dacă dependența și vindecarea sunt sinonimii cognitive atunci trăitul din inerție ar trebui să răspundă la întrebarea așa până când? e oarecum bine că nu mai tremuri. nu-ți mai joacă

8.20. gata. e oficial de aseară am intrat în the brotherhood of toothless. dintele meu a sucombat. a murit de bătrînețe. ca un cardiac în somn. n-a zis nimănui ce are de gînd. s-a desprins ușor fără

la ce te poți gîndi cinci minute pe un pod făcînd poze moldova a depășit cota de inundație un om surprins de viitură pompierii care se întorceau de la o ședință informativă au făcut un cordon

în grădina de la centrul de primire urgențe aveau casă trei pitici vine un sinucigaș și spune vreau să stau și eu aici. right. o dimineață perfectă începe cu o sinucidere imperfectă. sau mă rog. cu o

stereotip să mergi pe trotuar să nu depășești bordura să te înfurii să mergi pe mijlocul străzii șoferii să te înjure speranța că următorul impact te va dezlega de toată tristețea speranța crește o

tristețe năucitoare ca arșița ca nevoia de a-ți umezi permanent cerul gurii știi că în vindecare cel mai ușor scapi de nevoia fizică apoi rămâi cu luciditatea pătrunzătoare și grea ca un

în fiecare zi invalidul de la precista mare mă scoate din minți stă în poarta dimineții și nu spune nimic îi văd cioturile care cîndva au fost picioare învelite cu o pătură verde nu spune

luni o să mă duc la război un război oarecare nu știu trecut sau prezent beirut angola vietnam o să vînez inamicii prin subteranele junglei cu aruncătorul de flăcări eu sunt aruncătorul de

în palmele mele o inimă ce mă urmează fidel ca o umbră sau ca un labrador uneori nu ține pasul cu mine și-atunci o aștept sprijinit de vitrinele unui oraș fără puls uneori mă conduce la

adevărul trece prin tot ce însemni atropină printr-un miocard siderat: viața e o formă de alcoolism boală sau alegere conștientă vine un timp când recunoaștem că avem o problemă dar ne

în a doua zi de paști a murit tanti. din ea n-a mai rămas decât mirosul hainelor de măicuță și gustul conservelor germane de pește. în sos tomat. înainte de 89 le primeam ca pe niște delicatese