brick lane

într-o zi voi face pe mortul(deși știu că tuturor ne-ar plăcea să fim judecați pentru ceea ce am făcut nu pentru ceea ce suntem) voi face pe mortul nu din dorința de-a mă convinge că vor fi mulți cei ce vorbesc frumos despre mine nu din dorința de-a ști cui lipsesc - îmi ajung degetele de la o mînă - voi pe face pe mortul pentru că în ascuns asta ne doare pe toți să-l vezi pe altul cum trage aer în piept fără tine voi lua aceste mîini făcute să scrie făcute să închine pahare să arunce pămînt peste cei ce nu mai sunt apoi să se arunce în tîmplele altuia urlînd înțelege-mă iar celălalt să ridice din umeri ca și cum ar bate din clopot chemînd umbrele la pomană le voi desprinde de trup ca pe-o faianță ciobită le voi trece prin făină și anason apoi le voi vinde în soho ca leac pentru amnezii voluntare după cum ți-am mai spus voi face pe mortul nu pentru că își vor aduce aminte de mine la sărbători nu pentru că n-aș mai purta nicio vină și-aș face tot ce-mi trece prin cap - în dragoste și în moarte totu-i permis - ci pentru că vreau să-nțeleg ce rămîne din mine: lăstunul ieșit din găoace sau coaja de ou care-i ține de foame