lumbersexual song 2

cînd nu am de trăit lucruri mai importante scurm prin memorie după vreo amintire cu tata o dimineață ploioasă prima împărtășanie sunt împreună cu frate-miu ținem cîte-o icoană în mînă cămașa scrobită ne zgîrîie pielea în spatele nostru tata îmbrăcat în tercot ca un înger mahmur interpretat magistral de travolta nu știu cine m-a învățat frica de dumnezeu dar cînd greșesc îmi arde ceafa și-l simt cum mă privește ca o femeie pe care-o întîlnești în metrou prin chador nu-i vezi decît ochii dar te întrebi dacă nu cumva e în stare de explozii artizanale recunosc cînd am greșit am făcut-o mai mult de emoție ca în noaptea în care șefa m-a trimis la un accident în redacție se cumpărase un cannon nou și nu știam cum să-l folosesc pe-ntuneric din greșeală am călcat pe creierul victimei polițiștii urlau să nu alterez probele eu mă gîndeam la înălbitoare de firmă care să scoată sîngele de pe pumele mele albe atunci m-am convins degeaba faci pe deșteptul în fața morții n-ai să spui ceva memorabil cel mult ceva omenesc uneori cînd copacii se vindecă pe trupul lor rămîn urme ca niște chipuri de om uneori cînd se vindecă oamenii pe trupul lor rămîn urme ca niște chipuri de dumnezeu