luminile din soho

nu m-ai crede dacă ți-aș spune că în fiecare zi mi se întîmplă cîte-o minune de parcă toți sfinții mi-ar da de băut la botezul prințesei charlotte diana nu sunt minuni din acelea care te fac să strigi în gura mare că dumnezeu există nu sunt minuni din acelea care-ți aduc un loc de muncă bine plătit ori premii naționale pentru debut sunt lucruri mărunte pe care le ții doar pentru tine de teamă să nu le rîvnească și alții ca montezuma ascunzîndu-și orașul de aur de oamenii lui cortez e drept și rugăciunile mele sunt tot mai sucite la început murmuram tatăl nostru și act de căință cu glas mai fierbinte ca asfaltul topit apoi prin mulțimea celor ce se roagă pierdut mi s-a făcut rușine că nu sunt diferit și m-am hotărît să nu-i mai cer nimic doar îl salut din cînd în cînd ca să am cu cine vorbi așa că dimineața ridic ochii spre cer mimez poziția ghemuit apoi strig dom semaca nu trage sunt eu emilică un fel de a spune dacă tot mi-ai dat și ziua asta măcar fă-o mai blîndă cînd cred că nu mai există nicio ieșire spun liniștit doamne sufletul meu e în mîinile tale ca paulus generalul în mîinile infanteriei ruse și iar nu m-ai crede dacă ți-aș spune că atunci cînd mă rog nu cer nimic pentru mine în felul meu imperfect sunt un om împlinit n-am săpat o fîntînă dar ai mei au crezut că am căzut într-una cînd eram mic și m-au căutat prin adîncimi cu o cange n-am sădit un pom dar am îngropat cîțiva oameni cu speranța că o să-mi răsară aproapele n-am ridicat o casă pentru că nu-mi place să mut mobila din cerul unde stau cu chirie n-am făcut un copil pentru că n-am crescut niciodată nu am stele în frunte sau vreun talent special nu am secrete față de nimeni deci nimeni nu are așteptări de la mine e drept uneori îmi lipsește trupul unei femei pe care să umblu cu degetele ca un curier în prima lui zi de muncă prin soho dar timpul meu nu se împarte în ore și zile timpul meu se împarte în dinți de lapte și prăjituri fermecate pe care maya le gustă la o petrecere cu motanul de cheshire timpul meu se împarte în oameni ce pleacă și oameni ce vin să vadă cum ard de viu ca o lumină ce nu se stinge în tabernacol