breaking news cu ce se întîmplă în mine

tot mai des oamenii fug de mine ca pescarii de galerele portugheze la început îmi venea să le scot ochii pentru că cei ce nu văd ce se întîmplă în oameni își merită întunericul îmi venea să urlu sunt viu sunt așa plin de viață că dacă-aș muri n-aș ajunge în rai sau în iad ci m-ar trimite dumnezeu înapoi pe pămînt de teamă să nu-i molipsesc adormiții apoi nu-mi explicam de ce cînd vedeam magazine pustii cu vînzători care se uită cu buze crăpate după oameni care să le calce pragul de parcă n-ar fi băut apă o zi întreagă îmi venea să le dau binețe și să-i întreb cum o duc știu cel mai bine cum e să nu vorbești vreme îndelungată iar cînd cineva te salută din piept îți sare inima ca o bandă magnetică dintr-un casetofon rusesc în cele din urmă m-am obișnuit cu ura ca rețelele de socializare cu citatele din arsenie boca ca să adorm în loc de oi număr morții despre care am scris la ziar cînd ajung la tinerii spulberați în atentatele din madrid mă cuprinde starea de veghe poate așa e și moartea o stare de veghe în care crezi că ești viu ca să-și ridice moralul unii se-ndoapă cu ciocolată calciu gluconic magneziu pepene galben eu mă gîndesc la lucruri mărunte cum ar fi prima cămașă pe care am purtat-o scoasă din pantaloni zgomotul adidașilor ewing cu scai și mîndria cu care-i purtam pînă-am aflat că sunt imitații citroenul plin de motoare pe care scria pește viu fețele pămîntii din moteluri trupurile aproape lichide din trenuri luna plină din morden sîcîitoare ca schizofrena din apartamentele sociale ce urla noaptea reeedemption song acum singurul lucru care mă mai ține în viață e scrisul un fel de a face dragoste cu strănii fără teamă că vei fi judecat pentru micile stîngăcii străinilor li se par adorabile ca niște mici semne din naștere în zilele proaste cînd nimeni nu mă ascultă rugăciunile mele par niște replici de agățat icoane cougar în zilele bune ascund oameni în mine așa cum pitea ivan denisovici bucăți de pîine în salteaua cu rumeguș