elis ioan
Verificat@elis-ioan
04 noiembrie, Bucuresti 1997 - poeme Literatorul 1998 - poeme Luceafarul 2007 - poeme Oglinda literara
dar nu i l-a lăsat. de-atunci
se folosește pretutindeni de numele lui
adela, o poema trista, autentica, fara multe metafore, reusesti sa creionezi un personaj, sa ii transmiti trairile; poate, pe alocuri, esti un pic cam explicativa, desiri prea mult, mi-as fi dorit mai multa forta pe alocuri, alternand cu resemnarea existenta. sigur, e doar o observatie, poema ramanand buna. ma bucur ca tamara a vazut :)
Pe textul:
„Duduca" de Adela Setti
Pe textul:
„Cu pumnul în masă" de Irina Nechit
îți voi scrie în fiecare zi
așa
ca o pasăre
suna bine. l-as pastra pentru alta poema. si titlul.
Pe textul:
„nu despre iubire și alte brizbrizuri" de Maria Gold
Pe textul:
„absolute zero" de Claudia Radu
florin, ai lăsat poema să ajungă la tine mai frumos decât am lăsat-o eu. îți mulțumesc pentru felul în care ai văzut-o. credeam că ideea iubirii ca inceput si sfarsit de lume, din care oamenii-si trag viata nu este neapărat deosebită, ci într-atât de comună încât e vie, autentică. îmi pare bine că sensurile astea s-au întrepătruns undeva. îți mulțumesc pentru stea.
Pe textul:
„timpul meu se măsoară înainte și după tine ca după Hristos" de elis ioan
dar nu ...pentru ca eu le vad ca un intreg. scriem ceea ce trece prin noi, ceea ce ramane in noi, asadar poate candva voi rescrie mai bine prima parte.
multumesc chiar si pentru jumatatea de stea. conteaza. nu steaua in sine, ci parerea ta.
ramai \'dator\' cu restul stelei si eu cu restul poemei. o alta:)
Pe textul:
„timpul meu se măsoară înainte și după tine ca după Hristos" de elis ioan
medee, iubirea mea e intotdeauna trista. nu stiu cum ar trebui sa fie, nu stiu daca ar suprafietui in afara unei ierni careia ii apartin. cu zapezile si dorul lor. toate anotimpurile mele sunt o zapada, iubirea mea e o zapada, iubirea mea e un timp inghetat. tu stii foarte bine astea :) si poemele tale ma retrimit de multe ori inapoi in \'viata mea\' cred ca ai dreptate in privinta titlului, in sensul ca intr-adevar este o tranzitie de la o durere la alta si mi-as dori de la o inima la alta. iti multumesc.
Pe textul:
„timpul meu se măsoară înainte și după tine ca după Hristos" de elis ioan
nu stiu daca am spus totul din titlu. initial era sfarsitul, cred totusi ca titlul este un poem de dragoste in sine, iar poema este de fapt titlul, doar ca nu a incaput asa cum as fi vrut eu. ma gandeam ca poate fi important sa spun asta. un fel de glob rasturnat...
iti multumesc
Pe textul:
„timpul meu se măsoară înainte și după tine ca după Hristos" de elis ioan
și \"femeie moartă îndrăgostită\" devine după ce a fost \" femeie îndrăgostită moartă\"?! :)
Pe textul:
„tot o curva" de Cosmin Dragomir
pentru mine lucrurile sunt mult mai simple: așteptarea lui pe o bancă citind sub un soare atât de arzător încât simți cum te dezbracă, un castan care se întinde peste marginea ferestrei și pt că \"de mici trebuie să se învețe cu suferință\" eu rup fructele înainte de a se deschide ele, însă surprinzător uitate pe marginea balconului îți arată miezul înaintea celorlate, lupa este o lupă cât se poate de lupă :) iar de aici mai departe .... totul e simplu:).
ați lăsat poema asta să ajuncă la voi mult mai frumos decât am lăsat-o eu, drept pentru care vă mulțumesc. tuturor. pentru orice gând.
Pe textul:
„totul e simplu ca toamna asta în care știm" de elis ioan
remarc \"lamulțiani»-ul meu este o rugăciune pentru zilele tale.\"
Pe textul:
„O nouă scrisoare de la Valeriu" de Maria Tirenescu
si ce e și iubirea asta de care vorbesc toți?
Pe textul:
„voci perforate" de elis ioan
de atâția pași nerostiți către tine\" ??? umbra orgoliului?
simplifica, fortezi se pierde mesajul in cliseu sau expresii atat de pretentioase incat raman goale\\
daca nu as crede ca poti, nu as lasa semn...ai momente cand prinzi imagini frumoase, incearca naturalul fara a renunta la figurile de stil
Pe textul:
„cu albatroșii pe trup" de cezara răducu
până atunci, mă bucur că ești aici
Pe textul:
„voci perforate" de elis ioan
multumesc pentru semne. îmi lipseai, chiar zilele astea te reciteam aici sau aiurea, fiind cumva liantul meu către mine.
initial, ultimul fragment era
\"iubirea e un pui de câine care doarme afară
dar vine o dimineață când în palme ai doar jumătate din masa de prânz furată
iar prin ușa deschisă auzi doar cuțitele
ascuțindu-se\"
și tocmai pt că așa ar fi fost prea mult eu, m-am simțit dezgolită crud - și evident perspectiva e personală - am închis cu această \"altfel de definire\", gândindu-mă că scoțând \"iubirea\" aceea obsesivă - poți găsi altceva, ca cititor. sau poate nu.
poate și aici ai văzut cel mai bine unde și cum mă definesc. și m-am obișnuit cu asta la tine.
Doru Emanuel,
tu ai o magie aparte în a povesti, și ai cules partea luminoasă a iubirii. Nu sunt alții mai buni, sunt doar alții :) ochiul și inima sunt ale tale. îți mulțumesc mult
Pe textul:
„voci perforate" de elis ioan
Pe textul:
„voci perforate" de elis ioan
Pe textul:
„viaggio (5)" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„white forest" de elis ioan
marta, iti multumesc, ai pastrat esentialul.
Pe textul:
„când văd filme de dragoste cu eroi care mor mă gândesc la tine" de elis ioan
să te simți gol și curat cu instalația gata
să înghită ce-o mai veni\"
poema ca urletul unui om mut, caruia nu ii mai vezi decat durerea si venele incordate. eu asa cred ca se scrie.
ultimul vers este ironic, nu stiu daca e locul lui aici sau nu. ma voi mai gandi. bravos
Pe textul:
„I Left a Woman Waiting" de alice drogoreanu
