Ela Victoria Luca

de astăzi textele și comentariile tale intră automat. recitește te rog regulile, if necessary, cât mai puțin offtopic la commuri și cât mai faine texte. succes!

ai dat frumosului ce este al frumosului. bun.

acrobatul acesta e bine configurat poetic, mai ales prima strofă surprinde, prin imaginarul bine susținut de logos. în a treia strofă se diluează însă și ideea, și imaginea, și efectul prin versurile:
\"nu ți se va ierta privirea
de cretă
înecată seară de seară
în apusul amintirii de ceară\"
(plus că tehnic repetițiile: de cretă, de seară, de ceară nu merg, mai ales în versuri succesive, scurte)
bună definiția acrobației din strofa 4.
în strofa 5 ar merita fără \"în șoaptă\", să lași cititorului plăcerea de a alege tonalitatea fie din atmosfera poeziei, fie din propriul interior.

Ela

Tamara, nu întâmplător ai citit acest întreg mozaic (sau fragmente din el) pe firul iluminării și în privirea înțelepților. Tu știi că Darius cumva nu există, dar mă bucură că poți să îți iei așa fain bun rămas de la personajul meu.

Diana, în literatură pot uza orice motiv/locație/aspect din orice mare religie a lumii. În acest mozaic (da, are 60 fragmente), motivul a fost Lhasa, scriitura se înlănțuie în jurul simbolisticii ei. Asta nu anulează, nu impetează, nu deființează nici un fir din propria-mi religie. Aici, în acest mozaic, partea de viață reală și de \"personal\" este infimă. Ansamblul e discurs literar și atât. Mulțumesc pentru lectură, te mai aștept.

Ela

Povestea își are timpul-spațiul ei. Cine o citește, cine are ochii văzători, cine are poarta solară deschisă știe să vadă mai departe, dincolo de Literă. Mulțumesc, va fi o continuare, cumva. Aici însă se încheie acest mozaic.

Vei avea într-o zi jurnalul publicat. ele, piesele, încă sunt în proce de șlefuire. Unele au fost neincluse pe site, altele deja prelucrate. Întregul va avea drum spre tipar spre finalul acestui an, dacă toate lucrurile vor merge bine.
Am văzut că ai ales acel paragraf cu \"cioburile din mine\". El, fără celelalte ce îl preced și mai ales fără cele ce îl urmează, ar fi fără sens. Dar tu știi deja acestea toate. Mulțumesc.

Ela

Răzvan, mulțumesc fiindcă ai desprins din monadă sensul zilei a opta, cea de după Facere. Cea a trecerilor, așa cum îi este dat fiecăruia trecerea.

Adela, e o rugăciune, într-o a opta zi, după ce vidul ia chipul și asemănarea Creatorului. Așa îl purtăm și noi, lăuntric. Mulțumesc, \"nu vor putrezi\".


George, după o pierdere oricât de infimă ar fi, rămâne un gol. \"Vidul\" însă este altceva, vidul nu se umple, nu se golește. Vidul există. Și cum Dumnezeu este în tot și în toate, El este și Vidul. \"Dumnezeul meu vid\" cred că este simțit de cei care au aflat ce înseamnă, lăuntric și în lume, vidul, în toate formele lui de manifestare.


Vasile, câtă vreme ai semnul și apa răbdării, orice pierdere poate fi dusă, fiindcă așa sunt căile acestei lumi. Mai departe, deschidem poarta solară și afla-vom.

Mulțumesc vouă.

Ela

Da, aproape de percepția ta, \"then we took Berlin\", dar și cumva esențial diferit. Nu aș putea scrie despre suflet fără luciditate și înțelepciune, mai ales într-o astfel de poezie. Mulțumesc.


Ela

Petre, mulțumesc, sper să fie această poezie ca o poartă solară spre un viitor bun. Nașterea este per se un tablou cu linii forte.

Viorel, de ceva ani caut și sper a găsi această metafizică a simplității, indiferent de întâmplare și locus, de om și neom. :)

Bogdan, prima strofă este scrisă într-un registru înalt, pentru a deschide apoi pământescul din noi. Da, o pseudo-căutare, fiindcă găsitul este încă este absent, cumva, deși alături.

Ligia, sunt unii oameni care lasă în urmna lor această lumină fosforescentă, în urma unei întâlniri de viață. Nici ei nu știu.

MA Ioan, mă bucură că ai înțeles sensul acelui \"aer spart înainte de naștere\" și că s-a desfășurat în tine firul până la infans și dragoste. Da, copii fictivi, la fiecare trecere prin ziua nașterii noastre ne reamintim asta. cumva.

MIhai, la fiecare naștere elementele primordiale se \"sparg\" cumva, lăsând loc noului început. Închipuie-ți fenomenul, poate așa celulele tale poetice vor rezona, cumva.

George, este foarte bună percepția ta, am recitit poezia și mi-am dat seama că inversarea strofelor este necesară în logica aceestei compoziții. Da, e mult mai coerent așa.

Diana, impresionată că știi ce înseamnă \"greutatea vocalelor\". Voi răspunde aucm și la celălalt semn al tău, nu am avut vreme până acum. Nu am uitat. Da, aici e o structură mozaicală. Inițial a fost gândit \"îm umbră\" un alt text, însă în timp ce scriam s-a transformat în această poezie.

Anca, amprentele-vers să îți rămână în memorie atâta timp cât memoria însăși se hrănește din poesis.

Mulțumesc tuturor


Ela

poezia ar fi mers fără reproș dacă nu exista fotografia. ai putea renunța la ea? fiindcă acest \"zoom\" prin moartea interioară provocată de 2asasinul\" perfect e îndeajuns, ca textură poetică, fără textura imaginii. chiar dacă statuile... nu plâng, nu...
în tăcere,
ela

Elis, da, despre chipurile din memorie, despre chipuri răsfrânte, compuse și descompuse unele dintr-altele, ca și când ai mișca cu încetinitorul camera de luat vederi, oglinda, privirea, extrem de lent, și totul ți se developează. Segmente de timp/viață. Da, se rostește șoptit. Mulțam

Vasile, e un dublu neînsigurat, regăsindu-s eîntr-unul, unul în altul, chipuri interferate, suprapus,e desprinse, regăsite, reliefuri din sine-celălalt mereu în mișcare. Mulțumesc.

Victoria, oare ce este mai fragil: oglinda, visul? Chipul din interior, chipul din afara ta? Vom mai scrie despre acestea. Mulțumesc.

Ligia, mă bucură că ai văzut acea \"apă întoarsă în ochi\", acea mișcare din afară-spre-înăuntru a apelor, ca și cum oglinda-apă se reîntoarce spre sine, reflectându-se în el și așa mai departe. Inifinitudinea reflectărilor. Mulțumesc frumos.

Ionuț, este o ciclicitate, da, a chipăurilor, o înspiralare a lor, în mișcări dintr-unul în altul, aproape fără sfârșit. Nu, nu măști, ci, așa cum ai scris în final, același chip luând \"alte chipuri\", mozaical cumva. Și celălalt chip despins-regăsit din primul. Și mișcarea se continuă, fără oprire, numai că toate convergîntr-un același punct, de unde re-încep. Thanks.

Petre, se poate spune și \"strange love\", câtă vreme oglindirea în celălalt este regăsire și câtă vreme regăsirea sa în self-ul tău se întâmplă, toate cuprinse într-un același spațiu-sferă. Mulțam.


Vladimir, bune observațiile privind \"strange, ciudat, bizar\", voi modifica și titlul și voi atenua cumva acest \"strange\", fiindcă, da, perturbă compoziția. Însă ai remarcat și ceva-ul acela care definește interioarele abia vizibile, iar asta mă bucură. Ai sesizat și alternanța de unghiuri-planuri. Aici nu măști, doar chipuri-reflectări-de-sine-în-altsine. Mulțam fain.

Ela

adăugați vărog și titlul

nu mai retrageți și repostați texte. orice modificare se face în pagina de editare a textului respectiv.

sunt încă greșeli de editare cuvinte și punctuație. vă rugăm corectați și retrimiteți. mulțumim.

bun. corectați doar marunte. mulțumesc.

din creierul deshidratat de dol - ?
marunte ?

Marius, cumva ai dreptate, cert este că aici, pe acest text, nouăzeci la sută din comentarii au legătură cu compoziția și cu ideatica autoarei. E drept că de foarte multe ori pe site comentariile sunt departe de a fi literare sau pe text. Asta este cumva și nemulțumirea mea cea de toate zilele. Dar esențial este ce schimbăm în noi înșine, apoi în lume. Mulțumesc.

Anca, da, cer o iertare divină fiindcă fiece om are el, dincolo de natura sa simplă și mică, o esență divină. \"M\"-ul nu este aoclo, în sintagmă, fiindcă aici nu e vorba doar că eu nu m-am mișcat, ci și că nu mișc nimic în mine și în afara mea. Nu mișc. Nu am mișcat. Asta este ideea.

Alin, greu cu cărțile de poezie în ziua de atsăzi, da. Niciun volum de autor consacrat pe care îl deschid nu conține integral poezie de valoare. Uneori aleg una sau două aparte. În rest, a se scrie pentru a se scrie. Chiar și la autorii remarcabili. Te înțeleg. Fapt pentru care mie cel puțin mi-e greu să public și să îmi văd volumul în librării. Mulțam pt semn.

Ela

grația poetică și sensibilitatea Magdalenei, contemplarea frumuseții, ascultarea adânc-omenescului și respectul pentru cuvânt, harul de a îmbina în armonie imaginea-cuvântul-melosul-omul sunt calități rare într-un singur om. Mă bucură, deosebit mă bucură acest volum, acest fel de a fi \"perlă de rouă\".
Să fie bineprimit în sufletul-spiritul cititorilor tăi, Magdalena!.
Mulțumesc, Corneliu, pentru această vestire, pentru cât de fidel ai rămas frumuseții din artă și viață.

Ela

Traian, pentru o analiză pe verticală a sensuriulor, până la capătul unui drum pentru totdeauna închis. Sunt condensate aici trecut-prezent-real-imaginar-vise rele și mai ales zile în care viațamoartea și necugetarea-iertarea și-au urmat, ca o avalanșă, calea. Dar, cum spui în final, deși nemișcare fiind, poezia se scrie, rămâne.


Pașa, e obișnuită poezia. E, așa cums pui, ceva autentic, într-un discrus poetic ce conține totul. Ideatica e ca o pânză-aură. Altfel. Mă opresc aici în a spune. Mulțumesc, nu știu ce ai fi scris ieri. Nici mâine. Și e bine că poți scrie diferit despre ea.


Bogdan, din versul acela se poate face o punte. Cu tot ce înseamnă transmitere, transfuzie de suflet-spirit. Mulțumesc.

Mihai, fac legământ că voi scrie așa, așa cum mă îndemni tu, cu rostul sufletului tău bun, cu înțelepciunea ta, aici, așa cum numai un singur om în viața asta a mea a mai făcut-o. Nu se va șterge cuvântul tău, niciodată. Recunoștința mea...

Florian, cel ce pleacă este întotdeauna călătorul care își are pământul nicăieri. Poemul îi este însoțitor. Mulțam fain.

p.s. Mulțumesc pentru felicitările, sper sincere, Costin; și mai mulțumesc pentru semnalarea \"m\"-urilor care \"dărâmau întreg muntele\" poeziei, am rectificat versul disonant.

Ela

greșeli în text. corectați vă rog și retrimiteți.