a kind of self-portrait in the mirror

despre memorii și chipuri despre a lua forma celuilalt despre desprinderi de sine și echilibru. totul e să știi cum să întorci oglinda.
un text ca o vrajă, nu știu care a fost intenția ta dar mine îmi îl aud șoptit. și mi-a plăcut asta :)

Duble singurătăţi muşcă faţa subţire a zilei; ca o apă absolvind vectorii de vina săgeţilor, ochean care picură intermitent în clepsidră reliefuri şi peisaje sinelui unic, despicat.Poem introspectiv, de ţinută.

chipurile răsfrânte în oglizi, într-o continuă multiplicare și căutare, a ta și a lui, cu teama frigului din adâncul istoriei.

Ela, chipuri peste chipuri, amintiri încolăcite în trup și oglinzi ale minții care întorc ape în ochi. Frumoasă trecerea pe la tine.

interesanta aceasta ciclicitate a chipurilor eu o vedeam cumva
cu masti, schimbandu-se la infinit intre ele, \"ele\" fiind un numar definit ma rog,
arata bine imaginea unui om cu mai multe chipuri, ceea ce e destul de real oricum, depinde de unghiul cum privesti o persoana de fiecare data ti se va parea diferit, cu micile sau marile imperfectiuni.

daniela, imi place ca te regasesc aici plina de forta, afirmandu-ti fiinta si feminitatea... este un dialog cu oglinda, un dialog cu persoana iubita, a carei absenta inseamna intradevar sentiment...

felicitari pentru text... titlul este ales excelent, mai ales acel strange, care lasa loc de intrepretari si de ambiguitate, exact ce trebuie pentru o atmosfera aparte...

te citesc cu drag

petre

O alternanta de stari si unghiuri de re/prezentare a realitatii \"ca o ciudată memorie în care se dizolvă amănuntele\" care urmeaza motivul clasic al dublului chip-masca dar fara a trece la un nivel mai profund de genul Janus.
Ai o serie de formulari aparte pe care le remarc: \"refuz să fiu doar un loc în care tu rămâi amprentat\"; \"acea senzație tulbure de apă întoarsă în ochi\"; \"întorc oglinda/îmi văd chipurile\"
Abuzezi insa de \"strange\" si sinonimele acestuia: \"apariții bizare\", \"ciudată memorie\".

Elis, da, despre chipurile din memorie, despre chipuri răsfrânte, compuse și descompuse unele dintr-altele, ca și când ai mișca cu încetinitorul camera de luat vederi, oglinda, privirea, extrem de lent, și totul ți se developează. Segmente de timp/viață. Da, se rostește șoptit. Mulțam

Vasile, e un dublu neînsigurat, regăsindu-s eîntr-unul, unul în altul, chipuri interferate, suprapus,e desprinse, regăsite, reliefuri din sine-celălalt mereu în mișcare. Mulțumesc.

Victoria, oare ce este mai fragil: oglinda, visul? Chipul din interior, chipul din afara ta? Vom mai scrie despre acestea. Mulțumesc.

Ligia, mă bucură că ai văzut acea \"apă întoarsă în ochi\", acea mișcare din afară-spre-înăuntru a apelor, ca și cum oglinda-apă se reîntoarce spre sine, reflectându-se în el și așa mai departe. Inifinitudinea reflectărilor. Mulțumesc frumos.

Ionuț, este o ciclicitate, da, a chipăurilor, o înspiralare a lor, în mișcări dintr-unul în altul, aproape fără sfârșit. Nu, nu măști, ci, așa cum ai scris în final, același chip luând \"alte chipuri\", mozaical cumva. Și celălalt chip despins-regăsit din primul. Și mișcarea se continuă, fără oprire, numai că toate convergîntr-un același punct, de unde re-încep. Thanks.

Petre, se poate spune și \"strange love\", câtă vreme oglindirea în celălalt este regăsire și câtă vreme regăsirea sa în self-ul tău se întâmplă, toate cuprinse într-un același spațiu-sferă. Mulțam.


Vladimir, bune observațiile privind \"strange, ciudat, bizar\", voi modifica și titlul și voi atenua cumva acest \"strange\", fiindcă, da, perturbă compoziția. Însă ai remarcat și ceva-ul acela care definește interioarele abia vizibile, iar asta mă bucură. Ai sesizat și alternanța de unghiuri-planuri. Aici nu măști, doar chipuri-reflectări-de-sine-în-altsine. Mulțam fain.

Ela