Poezie
pocnind din degetele tale
dol
2 min lectură·
Mediu
iubesc acele tatuaje impregnate în porii ființei tale
și acum mai am markerul gol și prăfuit pe birou
il sărut mereu chiar și atunci când am carență de salivă
apăsat și panicat pășesc pe coridorul unde vocile noastre se regăseau
atunci când deliberam gândurile de bastarzi perfecționiști și jalnici
sub becul palid ce ne-a ars creștetele nouă luni și două zile
molii spirituale își împreunează mâini de copii cu spinări amorfe
câte scrisori de \'bun venit\' primești într-o zi în plicuri de plumb umed
de atâtea ori ea primește o palmă violentă peste fața-i crispată
miroase a gol de peșteră
mănânc semințele decojite și putrede la dejunuri în timpi muzicali
scriind scrisori cu sori de zori în flori de nori cu pori
știai bine că frigurile nu îmi fac bine
iar golurile din inimi de fete nu se refac niciodată pocnind din degetele tale
de ce ai crescut iubirea în apa sărată a dușurilor matinale
acum unde ascund frustrări de sare din creierul deshidratat de dol
poate ploile mărunte și aspre mai știu să-mi erodeze sângele
privește-o tremurând ca să-ți sufle-ntr-un buzunar descusut de ea însăși
tu știi să simți gheața ca un clocot și ura ca iubire
udă-i zborul
șterge-i fruntea
cântă-i o romanță și elibereaz-o...las-o singură
își iubește mult singurătatea
strânge-o la piept ca pe o carte și sărut-o pe degetele mari
e femeia ce simte durerea în vârful degetelor înțepate cu ace de siguranță
privește-o de la distanță și strig-o răgușit
e doar o Ea...o umbră de femeie ce-și pierde rostul printre petalele florilor
presărate pe drumul unui nou și \'bun venit\'
033362
0
marunte ?