zoom

câteodată dispărea zile întregi în interioarele lui antifonate pereții se curbau după forma ta nicio ieșire doar coridoare metalice în care numeri secundele claustrofob ca un alergător de cursă lungă prins în ascensor primele țâșnesc mâinile rup fereastra din zid apoi gândurile cu aer comprimat/ hazardul/ sufocarea de sub degetele ei inocente și albe cu gust de chinină asasinul meu preferat nu dă greș niciodată. centrează luneta și trage snapshot de la 50 m zidurile nu fac zgomot când trăiesc numai umbrele noastre siameze răsuflă vâscos prin același plămân de fier forjat se strecoară prin creneluri traversează galerii și viaducte/ podurile n-au puncte obligatorii de trecere doar lanțuri încă un pas zoom optic niciun filtru de lumină nu vorbim despre corpuri plutitoare în preajma statuilor se merge în tăcere ar trebui să știi mai multe despre camerele fără pereți despărțitori respirăm prin același tub subțire dublu securizat eu mereu la celălalt capăt fără aer nu țip vasele comunicante nu se deosebesc între ele aceeași tensiune același gol de memorie vârfurile pe marginea acoperișului textura intactă apoi vidul ~ // ~ vorbim despre fizica lichidelor fierbinți ei nu ne-aud fac fotografii lângă palatul lloyd aruncă bănuți în fântâna cu pești mâine îmi vor lipsi toate astea cutia muzicală art nouveau jucăriile din lemn ceasurile de serie mică ciocolata neagră băută în picioare lângă hilt & vogel în piața operei uneori noaptea se-aud scâncete dar eu știu statuile nu dorm și nu plâng niciodată