lupoaica

el nu are nicio vină că mâinile mele se fac tot mai mici și albe // pe zi ce trece domnul K e tot mai înfricoșător ori doar temător de moarte trage draperiile își umple pipa se afundă în fotoliu ca un leu greoi și ostenit o să mă cheme să-i stau pe genunchi să-i citesc henry miller am vocea palidă domnul K e nemulțumit mă va trimite la culcare aseară a aruncat în foc o jumătate de raft de volume unul câte unul cu cea mai mare liniște din lume aici n-o să mai miroasă a tavernă cu bârne afumate și tutun prost de la prozatorii tăi ruși fetițo coperțile de piele au ars până în zori. mocnit mâinile mele le-au privit strânse pe genunchi. neputincioase domnul K nu iubește impresioniștii ascund în sertarele de sus albumele cu renoir cezanne degas fac umbre pe pereți de balauri și lupi am gustul sângelui în tâmple dureros domnul K tresare din somn. adulmecă. aprinde luminile toate a tu erai eu spun sshhht nu trebuie să afle cum mâinile mele se jucau cu spaimele cu visele lui rele de-a cașicum se joacă mâinile mele dărâmă piesele de domino împinge nebunul în brațele reginei regele se va sinucide aruncându-și zalele din turn oștenii pe rând în prăpăstii și caii nu sigur că nu domnul K iubește caii și iarna partidele de vânătoare face pariuri eu aleg un nume la întâmplare. cel norocos a doua zi îmi va dărui o brățară. vezi draga mea șase rubine două smaralde două safire briliantul asimetric în tăietură clasică europeană veche execuție manuală manieră art deco eu îți sunt tot mai fărădeveste, d-le K ar trebui să-i spun noaptea vine la mine o lupoaică neagră îmi linge mâinile nu tremur are ochii lucioși botul umed aș vrea să mă tem dar îi cuprind cu amândouă brațele grumazul fierbinte nu tremur și nu mai aștept nimic domnul K își lustruiește arma cântă cu glas baritonal neașteptat de frumos spune că de câteva nopți vede prin perdele o lupoaică mârâie mușcă pământul scurmă cu labele din față își sticlește colții câte doi de fiecare parte se înserează și el nu știe la noapte îmbrac iar blana lupoaicei pielea ei caldă peste pielea mea temătoare dintr-o singură bucată fără cusături domnul K iubește femeile adoarme și strigă încet nu-mi nimerește numele adele marie-claire yvonne pendula s-a oprit domnul K respiră rar concentrat e ger de sticlă în cer pe pământ miroase a praf de pușcă sălbăticiune și zăpadă port viața lupoaicei în trupul tot ca o rană număr deslușit f o a r t e rar 9 10 11 voi pleca la a douăsprezecea bătaie la marginea pădurii lupoaica m-așteaptă