Ela Victoria Luca

relativitatea fiecărei întâmplări, de parcă nici spațiul poetic nu poate fi îndeajuns de curpinzător, pentru a metaforiza imposibilul, ireprezentabilul, ilimitabilul. neputințele omenești, de la o generație la alta sau și ami departe în arborele psihic, în \"rădăcina pivotantă\" a ființei, se transmit, indiferent de forma pe care o poate lua viațamoartea: \"mâna uriașă cu venele tăiate\", \"vocea lăptăresei ce miroase a urină de câine\", \"viermii dulci\". Unele imagini aici nu pot vorbi decât pe limba celor ce le-au trăit. Apreciez forța din interiorul cuvintelor. Și aparenta simplitate, care dezvăluie în fond adevăruri dure sub metaforic.
bun.

Ela

MA Ioan, fiindcă din ziua a opta se poate face o altă lume, fiindcă poezia aparține cumva acestui land nemăsurat, fiindcă orice poet își are pre-simțirile, intuițiile, apercepțiile, fiindcă orice creație necesită o zi a opta, îți mulțumesc fiindcă poți traversa aceste landuri.

Ligia, Mulțumesc fiindcă poți merge liberă printre și prin cuvinte-cercuri, fiindcă știi cum este să îți închipui ziua a opta, cea fără măsură. Și pentru că poți citi dincolo de final.

(forma și structura au fost modificate după ce am răspuns mai sus medeei)

Ela

Vasile, fiecare pumn de simțire se rostogolește în cuvânt, așa cum semințele prin brazdă. Mulțam.

Medeea, nu renunț nici la întuneric mut, nici la fantasma zilei a opta (Dumnezeu a făcut lumea în șapte zile, te-ai întrebat/ai fantasmat vreodată ce ar fi fost în a opta?) și în niciun caz la \"inima contra naturii\". Nu e proză, dacă era încadram la proză; nu e jurnal, nici \"personale\" nu este. E poem în proză. Mulțumesc.

Ela

Ioan-Mircea, tăcerile deschid rezonanțe, așa precum cuvintele, strigătul. Pe nume. De cealaltă parte. Mulțam fain, lipsește marea.

Florin, marea care sunt eu oare să fie de ajuns pentru început dacă acolo există doar un nevenind, pe nume mereu chemat? Mulțumesc

Dana, de ai citit de opt ori și de fiecare dată ai regăsit liniștea, atunci e semn că orice temere, orice strigăt, orice furtună se sting atunci când mă alungesc, cumva împăcată, de partea cealaltă a lumii/numelui și nu mai aștept. E firesc orice vine și nu vine. Mulțumesc, cu larg salut.

Romulus, răsfirând imposibilul, scriu și citesc, în profunzimile unui timp singur. Mulțam.

Katy, să îndrăznești, nu cred că las uși închise, nici măcar atunci când bat grele vânturi. Eu umplu cu dragoste, să fie și primită, de-ar fi. Mulțumesc.

Florian, tu, care știi cum este cealaltă parte a lucrurilor și întâmplărilor, a drumurilor și a răscrucilor, nu aveai cum să nu simți liniștea din acest poem. Mulțumesc călătorului.


Ela

Ligia, aici este mai degrabă o poezie \"ilustrată\", fiindcă imaginea doar însoțește textul / e drept că se acordă cu el. Însă o \"vizuală\" înseamnă mai mult decât foto alăturată textului. Vizuala s-ar putea defini ca fiind o poezie ale cărei versuri îndeplinesc o funcție grafică sau sunt conținute în grafică. Sau ca o compoziție imagine-text în care textul este inclus ca element al imaginii și are/acordă semnificație. Vezi și:
http://images.google.ro/images?hl=ro&q=%22visual%20poetry%22&btnG=Caut%C4%83&ie=UTF-8&oe=UTF-8&um=1&sa=N&tab=wi

Succes.

Dana, întotdeauna, pe fiecare treaptă, sunt 3. Triada. Mai departe vezi tu, mai departe.

Anni, înotul într-o umbră este mai împovărător decât cel într-o apă, oricât de neagră ar fi ea, apa.

Anghele, fain ai descris tu transa asta acvatică și nirvana poeziei. Nu-mi rămâne decât să mă dezbrac de metafore și să ating imponderabilul. Să pot plana mai departe, tot mai departe. Voi căuta filmul, încă nu l-am văzut.

Mulțam vouă,
Ela

Mădălin, atunci când ești prins în \"ziduri metaforice\", forța dinlăuntru a vieții este atât de intensă încât poate sparge orice apă. Mulțumesc.

Ionuț, scara de oamnei este fragilă câtă vreme liantul dintre ei nu este adevărul, iubirea, încrederea, fidelitatea, credința și așa mai departe. Să te iei în serios atunci când ești luat în serios. Merci.

Florin, nasturele de sus va rămâne deschis fiindcă altfel nu poți lua pulsul viețiimorții, pulsul copiilor ascunși de ei înșiși, copii ce merg alături de tine o vreme, pentru ca apoi să își urmeze drumul apelor, mai departe. Da, ar trebui să ne odihnim, fiindcă dimineți mai sunt, copii mai sunt, iar pe scara de oameni are și ea privirea ei până la un anume cerc, de sus. Mulțumesc pentru firul comentariului, ai prins ceva bun.


IOan, acest dans al absenței-prezenței, acea secantă care taie inevitabil în noi cercurile, acele turnuri ce se înalță în noi, simple citadele ce suntem, rămân cumva \"jocul\" de toate zilele. Mulțumesc.

MA Ioan, acela a fost versul \"magnet\", într-adevăr, ca și primul. Două versuri în jurul cărora retsul doar au venit agale, rotindu-se. Ai bine simțit. Mulțam fain.

Ela

Dana, mulțumesc, nimic nu e mai presus pe pământul cesta pământiu ca iubirea, înțelepciunea și credința. Nu te tene să citești, fiindcă atâta vreme cât iubesc, creez, cred și nădăjduiesc, nicio temere nu se înrădăcinează. Să citim mai profund, în noi, în lume, până la prima memorie.

Ștefan Lucian, mulam fain pentru lectura pe verticală a versurilor mele, ca și cum ai privi cum dincolo de cuvânt se înalță suflul său.

Ela

Abe - Albe

a nu se scrie titlurile în întregime cu majuscule.

Ligia, începând de astăzi poți insera foto în textele tale și poți edita cu italic și bold. Pentru detalii, cât și pt cenaclu, te rog să mă contactezi, adresa e precizată în pag mea.

Ela

Lucian, mulțumesc, într-o viață de om, întinderile de moarte se pot așterne pe nevăzute sau se pot delimita de viul de tine. Esențial este să te curpinzi în anumite cercuri, dinainte de a te naște. Resuscitarea memoriilor, da, asta se întâmplă aici citind.

Felix, mă obligă semnul tău aici să mențin o arie de creație în acre să mă desfășor cât mai înalt, așa, spre vârful \"cochiliei\". Frumoasă trimitere mi-ai făcut, când voi ajunge în Iași, voi căuta. Deocamdată am doar imaginile.

Nicolae, mă atinge aprecierea ta așa, tăcândă. Și înstelarea din necuvânt. Mult și tare mi-aș dori să poți reveni cumva și să poți rosti din starea de nerostire ceea ce acest poem îți trasmite esențial. Fiindcă am sentimentul că ai auzit și ai văzut dincolo de. Îți mulțumesc frumos.


Anni, starea atsa de grație, sau ce a fost ea să fie, a fost după o încercare \"lourde\" cum ar spune francezul. De aceea, cum după astfel de încercări, fie se surpă ceva în tine, fie se înalță, probabil că am reușit înălțarea prin cuvât. Probabil, fiindcă mi-e mai smerită inima acum. Merci cherie

Silviu, sub coaja asta a lor pulsează o întreagă inimă. Cu tot ce înseamnă asta. Mulțumesc.


Ligia, acets poem este cumva \"inversul\" celuilalt, fiindcă dacă aoclo oarba număra vertebrele, restaurându-le după riptură, aici femeia numără cercurile de viață-moarte, pentru a înțelege în ce destin a fost cuprinsă, atât cât e posibil. Chipul întors este esențial, da, câtă vreme regăsindu-l te întregește, nu te desființează. Mulțam fain.


Petre, probabil că poeziile mele intră și ele, inconștient, într-un mozaic interior din acre am scris jurnalul din Lhasa. Probabil că lumea mea așa este, un fragmentarium care se întregește pe măsură ce experiențele de viață se asimilează. Îți mulțumesc pentru impresia ce a avut în tine această poezie.


Ela

Mulțam, am corectat de ieri. Rupturile bruște, sub imanența unei agresivități neașteptate se pot restaura dacă și numai dacă celălalt e cu adevărat aoclo, cu adevărat există în tine și pentru tine și reușește să rețeasă împreună cu tine firele, fâșiile. Bună percepția griurilor-plumb.

Ela

titlul acesta. nu știu dacă acesta era și inițial. în plus, chiar îmi place acest mixaj poveste-în-poezie, cu un bun impact vizual-scenic, desfășurărtorul mergând pe memorie și memorabil, pe inscripții, pe simțuri.

Ela

diacriticele sunt obligatorii, cf. reguli site. rog corectați

a scrie acum așa ca în miezul erei psihedelice, după marea ei largă de scriitori și artiști este un risc. pe care sper/cred că ți-l asumi. spun asta fiindcă, nu știu dacă ți-ai propus sau nu, dar provoci. iar \"provocarea\" nu își are într-un anumit moment dat, definit, \"provocații\". Desigur, \"femeia buclă\", \"cârtița\", \"apele psihedelice\", \"vasul fantomă\", \"copilul-alungit-peste-moarte\", deschiderea planurilor de conștiință, extra-senzorialul, \"experimentarea limitelor\", tehnica construcției delirului/halucinației/visului și a \"other reality\" este aici cumva un atu pe care îl deții. Cred căa i citit Grof, cred că ai citit îndeajuns de multă literatură și critică psihedelică pt a conșitentiza unde se află limita între artă/poezie și construct ideatic. Cred că aici, în \"the serpant\'s egg\" e mai mult construct decât artă, cum ai reușit în \"cârtița\" și cum ai reușit, ca poezie, mai mult în \"somnul\". Voi veni cu argumentel de critică psihedelică și psihocritică, într-un minieseu, după ce vei mai scrie - fiindcă sentimentul meu e că urmează măcar 3-4 poezii (nu întâmplător ai în subtilu: \"first: the bride\").
Ce ți-aș sugera este să nu uiți trăirea, viul, pulsul. În aceste poezii cred că doar în \"somnul\" sunt, există, le percepi. Nu crea spații de iluzie doar, nu crea doar delirul și halucinația, nu crea doar pânză de imagini-planuri-realități multiple. Psihedelicii au și trăirile în scriiturile lor, chiar copleșesc. You know.
So, m-ai provocat la un experiemnt eseistic, aștept deci poeziile din acest ciclu \"psihedelic\".

Ela

fotografia este ca un ochi netemător, care nu are noțiunea iubire, care doar o surprinde, nu o simte. Fotografia înregistrează secunda de viață-moarte, umbra din lumină, dar nu o trăiește. de aeea fotgraful are de ales între a trăi în locul camerei sale ceea ce camera surprinde, sau a deveni una cu acea cameră, fără să mai simtă nimic, doar să înregistreze-developeze viața-moartea. Tu ești din prima esență, de aceea ești iubită, chiar și atunci când declami categoric \"nu\".


Ela

Este realmente o exigență de sine și o exigență a căutării, fiindcă așa se naște suspendarea, așa se simte paralizia simțurilor, până în clipa în care \"găsit-creatul\" tău îți reflectă, indiferent de planuri și oglinzi, jumătatea. Mulțumesc mult.


Ela

Mădălin, da, e o femeie-sălbăticiune, alergată de \"haita\" de impulsuri feroce ale bărbatului, o \"pradă\" care și-a recunoscut din prima secundă prădătorul și i se supune, așa cum te supui destinului: privindu-l în ochi în timp ce te devoră. Mulțumesc.

Răzvan, setea aceasta de originalitate mă costă fiindcă apele mele sălbatice nu îi vor dizolva prea curând sarea. M-a urmărit ideea iubitului ca un oraș fără intersecții, fără răscruci, de ar fi să existe măcar, chiar dacă pe străzile lui ar bântui \"câinii turbați\"... Mulțam fain.


Vasile, lumile din afară, lumile dinlăuntru ne abosrb așa cum se întâmplă absorbția imediată a luminii. Sunt sigură că știi fenomenul. Mulțumesc.



Ligia, versul ales de tine în titlu este versul care a coagulat în jurul lui celelalte versuri, da. așa cum se creează perla din fire de nisip, în rotundul ei. Mulțumesc.

Silviu, cred că are ceva ostentativ și spectaculos poezia asta, nu mi-e limpede dacă e pe firul \"intertextualităț\" însă. Intenția mea nu a fost asta și parcă nici produsul nu îl văd prins în canoanele acelea. But who knows? Thanks.

Diana, cred că îs 20 de ani de când nu am mai citit Hortensia Papadat-Bengescu, mă voi gândi al paralela ta cu ea. Ai intuit bine acel \"etre sauvage\", fiindcă titlul ințial gândit de mine a fost \"wild spirit\", \"apoi \"esprit sauvage\" ca să las simplu în cele din urmă \"sauvage\". Și, da, e vorba de \"ape interioare\", \"apele spiritului\". Desigur, construcția este, da, \"atomică\". Mulțumesc.

Mădălina, o sălbăticiune are și ceva revoltă sau revoltător, e imprimat în sânge, nu are de ales. Carnea ei transportă sângele ancestral, nervul preistoric. Lecuirea vine tocmai fiindcă este devorată de cineva asemenea ei. Interesant firul pe care ai mers cu interpretarea. Să vezi filmul cu Nastasia Kinsky, \"pantera\", parcă se numește... Mulțumesc.

Ela

Cred că greutatea de a fi Poet este ca și aceea de a fi Om, într-un Tymp al dragostei-fără-iluzie, pe care, cât de imposibil uneori, este dat spre a fi împlinit. Mulțumesc mult.

Ela