Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

***

1 min lectură·
Mediu
Fotolii moi, cu bile Albe și grena. Mese joase, maron Pereți murdari, plini de înscrisuri stângace Un tuborg gold în sticlă verde L. lângă mine. Îmbrăcată în negru citește ziarul. Eu lângă ea. Atât de multă distanță. Aș vrea să fug, să mă vomit Să mă părăsesc prin transpirație. Gol. Îmi împing buricele degetelor cu buricele degetelor celeilalte mâini. Mingi roz de burete. Cartilagiile se contorsionează metalic. Os pe os. Până unde? Până unde iarăși nu o să mai simt nimic. Adică în curând.
054
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
84
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Cosmin Dragomir. “***.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-dragomir/jurnal/244920/text

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adela-settiAS
Distincție acordată
Adela Setti
starea de sațietate rezultă aici din descrierea cu acuratețe a contextului, din autocontemplare. un text resimțit, la lectură, aproape fizic, ca un ghem în stomac. cred că asta se și urmărește. transmiterea senzației, către cititorul destinat să o preia. fără nicio promisiune de ușurare a poverii. un text închis, în nuanțe complementare, dacă s-ar putea spune astfel, aLbului și grenei, care, ambele, sunt nuanțe pline, ireductibile, de gol și coagulat.
în același timp văd aici un finiș nedeterminat (un sfârșit care se tot sfârșește, în curgerea dinspre un \"nu mai pot\" spre un alt \"nu mai pot\", legate firav prin autoanaliză senzorială. un fel de enough is not yet enough (dacă nu te deranjează englezismele, titlul ar putea fi acesta).
bun. și dureros. cum am mai văzut prin textele tale.
Adela
0
@anni-lorei-mainkaAM
reusesti sa transpui un moment la care altii ar intoarce capul, durerea nu e la moda
respect imaginea in care miinile incadreaza raceala
simturile se refac, nu stiu cum e cu sentimentele
0
@zaharia-ramonaZR
Zaharia Ramona
Textul îmi dă senzația de schiță alb-negru, deși registrul cromatic este generos: \"bile/Abe și grena. Mese joase, maron, sticlă verde,Mingi roz/de burete\". Poate pentru că e o stare alb-neg. Mesajul este subiectivizat, dar în așa manieră încât citind, simți cum cuvintele se mulează pe propriile trăiri.
\"Eu lângă ea. Atât de multă distanță./Aș vrea să fug, să mă vomit/Să mă părăsesc prin transpirație./Gol.\"
Tensinea interioară, epuizarea, neliniștea sunt trădate la exterior, în realitatea \"obiectivă\", doar printr-un gest, atât de des întâlnit în momentele în care timpul se contractă și se dilată amețitor: \"Îmi împing buricele degetelor cu/buricele degetelor celeilalte mâini.\"
Îmi pare că totul se petrece într-o sală de așteptare sau un colidor mizer al unei secții de urgență.

0
@ela-victoria-lucaEL
Abe - Albe
0
@oricealtcevaO
oricealtceva
lasa poezia cat inca mai ai timp. o sa te trezesti poet si o sa iti fie si tie rusine ce meserie ai.
iar sectiunea personale nu e o acoperirea prea buna
0