Jurnal
***
1 min lectură·
Mediu
Fotolii moi, cu bile
Albe și grena. Mese joase, maron
Pereți murdari, plini de înscrisuri stângace
Un tuborg gold în sticlă verde
L. lângă mine. Îmbrăcată în negru
citește ziarul.
Eu lângă ea. Atât de multă distanță.
Aș vrea să fug, să mă vomit
Să mă părăsesc prin transpirație.
Gol.
Îmi împing buricele degetelor cu
buricele degetelor celeilalte mâini. Mingi roz
de burete. Cartilagiile se contorsionează metalic. Os pe os.
Până unde?
Până unde iarăși nu o să mai simt nimic.
Adică în curând.
054
0

în același timp văd aici un finiș nedeterminat (un sfârșit care se tot sfârșește, în curgerea dinspre un \"nu mai pot\" spre un alt \"nu mai pot\", legate firav prin autoanaliză senzorială. un fel de enough is not yet enough (dacă nu te deranjează englezismele, titlul ar putea fi acesta).
bun. și dureros. cum am mai văzut prin textele tale.
Adela