lansarea romanului SONI (de Andrei Ruse)
București, 9 octombrie, orele 19:30, la noul magazinul Diverta (bd. Magheru nr. 9, fostul magazin Eva, vizavi de Cărturești) mă cheamă sonia. am 26 de ani, cancer la stomac și încă șase luni de
caderea cerului
Cîteodată cerul cade peste mine oricît de clișeistic ar suna asta și fac o gaură mare în norul ăla de deasupra mea atît de mare cît să sodomizez un înger sper să fie îngerul meu păzitor. În
anunț matrimonial
tânăr jurnalist de succes, fost critic literar în devenire, fostă tînără speranță poetică (acum nici speranță nu mai e), prozator ratat, tradus în română, teluric, frumușel, dacă e să ne luăm după
jurnaliștii și animalele
fac baie de mulțime. yes. yes. îmi doream demult să îmi bucur năririle cu aromele \"subrațale\" ale celorlalți. țin o mînă în buzunar. poate rămîn fără ceas ori portofel. de la \"măi animalule\"
***
Fotolii moi, cu bile Albe și grena. Mese joase, maron Pereți murdari, plini de înscrisuri stângace Un tuborg gold în sticlă verde L. lângă mine. Îmbrăcată în negru citește ziarul. Eu lângă ea.
LL
aseara a fost altfel eram atât de aproape și realitatea era despărțită de câteva sticle cu bere strong. și gropițele și fluturatul irezistibil din gene ca în emoticon îmi era atât de la
ignat poetic
cristinei, de ziua ei În dimineața asta cafeaua nu are gust de cafea Și nici trecutul gust de nostalgie În dimineața asta spăl blugi și lenjerie E duminică, ajun și păcătuiesc În
Sinuciderea lui Cosmin Dragomir
Un simplu gest. O lume consternată în urmă, o cale lungă înainte, atât de lungă, încât pare a tinde spre veșnicie. Asta ca dovadă că, fără să îmi pot imagina, cred în ceva-ul de după. Deși tânăr și
20% gratis
Oare suntem și noi o țară a tuturor posibilităților. Repede, o majoritate covîrșitoare s-ar înghesui la rîndul lui DA (afirmație și nu neapărat Dreptate și Adevăr). Alții, mai moderați, s-ar abține.
Babada pescărușului
Un pescăruș ca mai toți alții Aidoma păsăretului din basm Plutea-n văzduh când deodată Îi căzură aripile, Durere. Þipăt șovăelnic Scurt și mut și-ntr-un spasm Când nu putea să zboare
:)))))
Iubito ce se întâmplă cu noi Ce șanțuri s-au săpat câte fântâni de nevoi? Iubito de ce ne-am uitat De ce ne-au uitat atâtea ploi? unde ne sunt gesturile, arlechinii unde-s pierduți unde
cum se face literatură
primesc azi un mail. Curios mă duc repede, îl deschid, citesc și ... mă șterg cu el. o să redau textul acelui mail în continuare, asta ca să înțeleagă lumea cum se face literatură astăzi, cum se
Jurnal pe sărite 2
Literatura ca erecție culturală Este pentru a nu știu cât oară când vă scriu, însă este pentru prima dată când trimit un articol. Poate le țin îndosariate, pentru book (mă vreau si eu a fi un pui
Jurnal pe sărite 1
O cană de vin fiert, scrumiera semi-plină, afară ger, poimâine suntem așteptați la urne, la Universitate grupul de entuziaști băsescieni m-a uimit la culme, de ce nu sunt și eu acolo? O întrebare la
Jurnal pe sărite 0
„Când spui Vrancea spui Marian Oprișan și invers” Ovidiu Butuc, editorial cotidianul „Milcovul”(un număr din toamna trecută; am redat din memorie). Când spui Vrancea, totuși te mai gândești și la vin
