sauvage

Frumos text, femeie-hiena! Imi place efuziunea, forta de expresie, lispsa de compromis, vocabularul vast, geneza devorarii. O poezie-testament, dealtfel. Bravo!

Pătrunzi în iubit ‘ca printr-un oraș fără intersecții’, fără legăturile iubirii și descoperi în loc de sentimente resentimente ce aleargă lăuntric ca o ‘haită de câini turbați’.
Poezia așează stigmatul violenței pe corpul înstrăinării sfâșâiat de ‘lighioane’ pe care încerci să le îmblânzești și din ea țâșnește expresivitatea ca o sete imensă de originalitate.

Poemul ca o fereastră de la care se văd lumi care te absorb, de parcă existența ar fi chiar între gingiile morții.De excepție.

este versul care mi-a plăcut cel mai mult în text. Mie mi-ar fi plăcut să citesc mai detaliat despre asta :), dar poate doar un rând e mai binevenit și mai puternic. Un poem rotund aici.

intertextualitate ostentativă, dar spectaculoasă.

Nu stiu de ce, dar acest poem la prima lectura m-a dus cu gandul la Doamna Hortensia Papadat-Bengescu... si indraznesc sa spun (cu scuzele de rigoare desigur) ca Dana Luca ne ofera aici un poem al dialogului dar in egala masura un poem al absentei acestuia. Un nucleu de suferinta feminina in centrul poemului naste un atom de indiferenta tipic masculina... conversatia apoi explodeaza iar tacerea e apa grea, moderatorul reactiei... Eu astfel am citit acest poem \"atomic\". Iar titlul, desi comercial, m-a dus cu gandul desigur intai la \"eau sauvage\" dar mai apoi la \"etre sauvage\" care nu mai avea deja nicio legatura cu prima impresie.
Lara.

șade bine când lași revolta să îmbrace dezamăgirea în dinamica unui corporal asumat. a cărnii care transportă opinii.
pentru că permite imaginarea eliberării.
nervul din acest text deschide cumva lecuirea. retragerea din unii oameni.
(eu am inversat nițel finalul:)...)

Mădălin, da, e o femeie-sălbăticiune, alergată de \"haita\" de impulsuri feroce ale bărbatului, o \"pradă\" care și-a recunoscut din prima secundă prădătorul și i se supune, așa cum te supui destinului: privindu-l în ochi în timp ce te devoră. Mulțumesc.

Răzvan, setea aceasta de originalitate mă costă fiindcă apele mele sălbatice nu îi vor dizolva prea curând sarea. M-a urmărit ideea iubitului ca un oraș fără intersecții, fără răscruci, de ar fi să existe măcar, chiar dacă pe străzile lui ar bântui \"câinii turbați\"... Mulțam fain.


Vasile, lumile din afară, lumile dinlăuntru ne abosrb așa cum se întâmplă absorbția imediată a luminii. Sunt sigură că știi fenomenul. Mulțumesc.



Ligia, versul ales de tine în titlu este versul care a coagulat în jurul lui celelalte versuri, da. așa cum se creează perla din fire de nisip, în rotundul ei. Mulțumesc.

Silviu, cred că are ceva ostentativ și spectaculos poezia asta, nu mi-e limpede dacă e pe firul \"intertextualităț\" însă. Intenția mea nu a fost asta și parcă nici produsul nu îl văd prins în canoanele acelea. But who knows? Thanks.

Diana, cred că îs 20 de ani de când nu am mai citit Hortensia Papadat-Bengescu, mă voi gândi al paralela ta cu ea. Ai intuit bine acel \"etre sauvage\", fiindcă titlul ințial gândit de mine a fost \"wild spirit\", \"apoi \"esprit sauvage\" ca să las simplu în cele din urmă \"sauvage\". Și, da, e vorba de \"ape interioare\", \"apele spiritului\". Desigur, construcția este, da, \"atomică\". Mulțumesc.

Mădălina, o sălbăticiune are și ceva revoltă sau revoltător, e imprimat în sânge, nu are de ales. Carnea ei transportă sângele ancestral, nervul preistoric. Lecuirea vine tocmai fiindcă este devorată de cineva asemenea ei. Interesant firul pe care ai mers cu interpretarea. Să vezi filmul cu Nastasia Kinsky, \"pantera\", parcă se numește... Mulțumesc.

Ela