Poate greșesc

dezordinea care precede sfarsitul unei lumi a carei dumnezeu sinucis inca mai traieste si cu \"o mână uriașă cu venele tăiate
va împrăștia în grabă stelele\".poate gresesc.numai bine.

[...]al carei dumnezeu[...]

O baie de imagini tulburătoare, tocmai potrivită înainte de-a intra să vedem cum o mai duce \"Maimuța în baie\", maimuța ta în baie la Premiera de \"Satiricus:

\"Poate că oul de vrabie încă mai doarme în cuib
iar puiul nu știe cât de ducli sunt viermii,\"

\"o mână uriașă cu venele tăiate
va împrăștia în grabă stelele.\"

\"poate că oasele bunicii se trezesc în fiece dimineață
odată cu privighetorile.\"


Felicitări!

relativitatea fiecărei întâmplări, de parcă nici spațiul poetic nu poate fi îndeajuns de curpinzător, pentru a metaforiza imposibilul, ireprezentabilul, ilimitabilul. neputințele omenești, de la o generație la alta sau și ami departe în arborele psihic, în \"rădăcina pivotantă\" a ființei, se transmit, indiferent de forma pe care o poate lua viațamoartea: \"mâna uriașă cu venele tăiate\", \"vocea lăptăresei ce miroase a urină de câine\", \"viermii dulci\". Unele imagini aici nu pot vorbi decât pe limba celor ce le-au trăit. Apreciez forța din interiorul cuvintelor. Și aparenta simplitate, care dezvăluie în fond adevăruri dure sub metaforic.
bun.

Ela

și, rugăminte: completează cu câteva date biografice pagina ta de autor, pt nivel superior de acces pe site. mulțumesc.

interesant.

Mi-a plăcut ideea și construcția, patetismul sau încărcătura emoțională este bine gestionată.

\"Poate că oul de vrabie încă mai doarme în cuib
iar puiul nu știe cât de dulci sunt viermii,\"

sunt versurile cele mai bune, mie mi-a plăcut poema.

Poeta Tamara Zub imprastie aici stelele cu gratie din lobul ei occipital. Daca nu ar fi dorit cu tot dinadinsul (si a si reusit, iata) sa scrie un poem comestibil textul ar fi putut intra in analele poetice ale indiferentei.
Lara.

Tamara, nu gresesti...

Ai scris o poezie buna, plina de substanta, o poezie din care remarc mai ales inceputul. Tristetea de acolo este simptomatica, reusesti sa schitezi prin cateva cuvinte intreaga societate actuala, obsedata pana la paroxism de cate idei fixe...

felicitari, ai scris un poem care merita citit si recitit

cu drag

petre

ah, Tamara, ce bine le-ai ticluit tu aici
parca as frunzarii o revista cu dorinte de suflet
o adiere calma despre un ceva imaginar, cuibarit in sufletele ce suntem

Urina aia m-a lovit in cap ca toporu, nici nu stiu de unde a aparut... nici relevanta nu i-o prea vad, e in totala lipsa de sincronizare cu restul textului la nivel de registru de orice fel...

Acel \"Poate\" e genial, parca imbratiseaza cititorul :)

Mai trec,

putin mai mult decat o curte miroase a urina de cutzu in poezia asta & in poezie in general, iar \"poate\" nu e o scuza destul de decenta pentru un text sau pentru titlu.

Multumesc pentru cuvinte bune! M-au amuzat comentariile vagi, supărate, neclare. A fost o sărbătoare pentru mine postarea acestui poem.
Încă o dată, multumesc!!!!!