NeverStory

când iedera a început să cuprindă zidurile
casa era deja părăsită. în umbra pragului
doi papuci prăfuiți încălțau un prun brumat
care nu părea să aibă nevoie de ei. toate erau
pe de-a-ndoaselea. lumina curgea râul se împiedica
în pietre gardul își călca fără noimă pe umbră
desfășurat ca o coastă de lemn. păsările căutau să iasă
în cerul din geamuri. se înfășurau în aripi
și adormeau acolo ca fluturii în coconi. se auzeau
din când în când voci de copii dar dacă priveai
cu atenție în jur greierii crescuseră mari și grași
pe la subțiorile ușii uitată deschisă ca un semn
de mirare amuțind gura știrbă a unei babe pe nedrept
socotită vrăjitoare la ceasul rugurilor cerești.
ceasul acesta se întâmpla dimineața devreme.



mai zăceau prin curte resturi de vatră. oale afumate
ciozvârte de os și un ierbar răsfoit de vânt. nimic
nu era crud toate osteniseră până și aerul avea
nuanță de rășină și miros de plămân tăbăcit. zidurile
scrâșneau din măselele roții pe locul morii de porumb.
din lan rămăsese în picioare doar sperietoarea gravidă
cu un cuib răvășit. când iedera a cuprins casa
până la streașină am nimerit întâmplător pe acolo.
urmăream desenul din palma drumului. valea se încețoșa
ca un ochi cuprins de cataractă. din prunul brumat
cădeau de-a valma pene de cenușă. am plecat repede.

Photo © Henk van Rensbergen


N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.