Ela Victoria Luca

prea uzatul
fiindcă
măiestrie
știi

totul f bine dus, mult mai bine ca la \"opium\", dar aș fi renunțat la ultimele 2 versuri și aș fi renunțat la mult pre auzatul simbol &. fiindcă tu chiar ai posibilitate/capacitate de expresie, mi-i ciudă ori de câte ori văd imitații.
fiindăc text bun, exigențele mele strigă. frumos și în șoaptă.
și strident cumva acel \"viciu preucm ciorapii\". strident fiindcă complet în plus, situat doar pt a ieși în evidență. nu e cazul.
reușit redată intimitatea textului, în pofida sacadării și fragmentării. regina nopții și alte obsesii ușor tușate. echilibru stabil aci.
bunuc volumaș ar ieși pe stilul cesta, dar greu va fi să iasă toate textele din ele bine strunite, bine scrise. măietrie trebe. tu știi asta. să te provoc? în sensul Bun al cuvântului. fiindăc dacă iese Bine, e un salt, nu glumă. condiția princeps: să țtii să fii continuu conștientă de ceea ce și de felul cum trans-scrii din tine fragmentele. și așa mai departe.
nu las stelucă, fiindcă regulament. abia lăsat-am pe un text al tău, curând. consideră că e mai mult decât orice stelucă.

ela

uneori realitatea vine năvală, un \"fapt divers\", de ziua copilului, răstoarnă complet orice închipuire, orice scriere, poetizare. ea, realitatea cruntă, izbește prin banalele ei morți. fiindcă sunt banale, cât timp nu sunt violente. deși, pentru majoritatea oamenilor, din nefericire, și violența este o banalitate, deja, un crez. aici e un fapt. trecut prin poesis. și câteva alte planuri, intersectate cu realitate, pentru a o tempera. suntem martori la ceea ce viața ne pune pe scenă.
mulțumesc pentru semn,
ela

Nicolae, fiindcă nimci nu are însemnătate atunci când orice lumină se stinge, semnul de bun rost este bine primit, spre a scrie mai departe, mai înalt. Mulțumesc.

Doru, aici ai lăsat doar un semn de rezonanță sufletească, aștept o gândire asupra textului per se. Mulțam și pentru simplă lectură aici.

Ela

fiindcă ești unul dintre rarii oameni, de mine întâlniți, care au lumina în palme, care știu a rostui viața, sufletul, spiritul, cartea, liniștea și litera, cu o dragoste simplă pentru toate acestea și pentru tot ce îi este lăsat a trăi, îți doresc să simți această împlinire nu doar ca pe o treaptă a spiritului, ci ca pe un crez.
voi fi acolo sâmbătă, de la miezul zilei, până la orele șase ale serii.
frumos orânduiești lucrurile. bucurie luminoasă fi-va.
admirativ,
ela

acest, pic, fumează, singura etc.

cred că atuul acestui gen de a scrie, din ultima vreme, este că îți permite trecerea prin imaginar-ludic-fantasmatic-halucinant-iluzoriu fără să depășească arta sublimatorie și necesara combustie a materialului brut. ai ieșit din ludic, o întorsătură spre un profund temperat, un grav fără plumb, dar, mai mult decât atât, captezi prin lejeritatea cu care faci translația între diferite realități, fără să existe spărturi între ele sau incoerențe. ai reușit în acets text, ca și în anteriorul, un fel de coeziune, o logică în dinamică, un discurs viu, care nu se mai situează nici prea ferm în cerebral, nici prea vag în sufletesc, nici prea vâscos în vintre.
aici, cred că liantul și interferența între obiectele poetice și personajele reale-închipuite-halucinate (\"tu\", câinele, șarpele, god, copilul, marta) este țesut nu prin descriptiv, ci prin pictural, fiindcă reușești un tablou, cu tușe relativ hiperbolizate, ușor suprarealiste.
versul singular merita desfășurat, ai coagulat prea brusc imaginea acolo.
foarte bună este mișcarea scenică din final, răsucirea începutului, nu pe același ax. și foarte bună inserția acelui delusion cu șerpii. și remarc și câte spații/locusuri ai ales, ca și cadre de desfășurare interioară.

cred că ai uzat un pci cam mult \"sau\"-ul, spre multiplicarea alegerilor, diversificare, ce-i drept. și mai vezi rima fmează - urmează (singur disonanță, pe lângă le-lui-li). și ușor banal îmblânzitul din priviri colo. și nu știu dacă era necesară accentuarea cântec frenetic - stare frenetică în ultima parte.
remarcabil, indeed.
nu am recomandat textul, fiindcă am dorit să las un semn apreciativ personalizat prin comentariu și steluță aurie, ca atunci când apreciez schimbarea de stil, într-o bună evoluție.
chapeau,

ela

Ioana, înainte de verb_aliza, ființa are nevoie de un respiro amplu, cum frunzele de tulpină, de rădăcini, pământ șamd.
Vasile, aici nu e poezie, nu e proză, nu e prozopoem, nu e nici măcar jurnal literar, e o simplă însemnare, cf subtitlu; la final e esențială ideea: fiecare să prețuiască viața lui, de aceea întoarcerea în ea.
D(3), inima poate fi și floare la ureche, dacă știi cum să o faci să fie așa, altfel, o vei umple de praful întregi lumi, și greu va fi să găsești calea de a o elibera, fără să facă bum_bum_bum. stop.
Doruleț, apăi, zău, greu cu oamenii, dar și fără ei tot greu, ai grijă cum alegi verbele vitale, pentru tine, pentru aităii, restul se scutură, precum cojile, praful șamd.

mulțumesc frumos tuturor,
ela

toți suntem pe muchia unei nebunii, la propriu sau la figurat. dar sunt nopți în care ne amprentează destinul mai mult decât am putea pre_vedea sau pre_simți, iar copilul din noi sau copilul nostru va ști să atingă toate neatingerile, toate fețele lumii acesteia în care nu întâmplător a venit. sunt grele timpurile suspendate, dar e mai bine să le cunoști, așa măcar poți schimba lumea din lăuntru. mar adentro. din ea vor ieși alți copii, cu alte destine.
(vezi la penultimul vers, îmbătrni, în_cearcănul copilului deja bătrân)

ela

Sunt tot mai rare gesturile simple, gesturile autentice, de neprețuit. Și toate ajung în mijlocul apei.
Mulțumesc pentru semn.

Ela

soapta

greșeli ca cetațenii, ia - de corectat

eseu?
a se reincadra textul

Pașa, eu cred că orice cuvânt poate fi plasat întrun alt context sau alte coordonate, așa cum pânza aici, așa cum imaginarul poate țese el însuși tot soiul de pânze. Indiferent că scriem apă, mamă, pământ, sân, pantof, pasăre, pâine etc. Dacă am reușit, inclusă fiind voita repetiție, să dau noi dimensiuni sau să suprapun noi planuri atunci când am scris un simplu cuvânt, e cât de cât ok. Sunt multe de spus aici, și pro și contra, dar pe mine în ultima vreme nu asta mă preocupă, ci cât de onest cu un text poți fi, cu tine însuți cu ce scrii, cum scrii, și cu cititorii, cu ceea ce au ei de primit. Și tot soiul de asemenea pânze-pânze. Da, am corectat â î, mulțam, a fosr eroare de la alt computer și scăparea mea la relectură.

Teodor, cred că singura scăpare la redactare a fost acel singur î, în loc de â, cum am scris peste tot. E bine să alegem, da, din ceea ce citim, acele fragmente ce se calează pe ceea ce suntem, și e bine de altfel să încercăm să ne lăsăm deoparte pe noi și să primim întregul cu toate imperfecțiunile lui cu tot, să putem primi și ceea ce ne pare mai greu de primit uneori.

Ioan, eu am și poezii slabe, și poezii aproape bune, sau fragmente reușite, sau fragmente aiurea. Știu asta. Eu, una, sunt încă teribil de nemulțumită de stângăcia cu care transcriu ceea ce există aici, în mine, sunt încă revoltată pe mine că nu mă pot simți liberă să las deschisă calea spre lume, să îmi asum realmente expunerea. Sper să o pot face într-o zi.

mulțumesc frumos vouă,
ela

verbum, verbum, dinamica internă a textului o cere uneori, sau a autorului, pesemne așa se dezmorțeau/dezghețau obiectele interioare astă iarnă, la focul verbelor. mulțam,

ela

apăi, Florianule, duă \"Nunta de semne\" și \"Fratele meu, Dumnezeu\", pământul acesta de nicăieri, dar de pretutindeni totodată, pământul-poem, ce-l cânți așa, \"ardumaș\", în ultimul timp, pământul acesta te bineprimește, cu oamenii lui călători-cititori. frumos se prezintă volumul, ca grafică, elegant și reprezentativ pentru versul tău.
și mult va fi de colindat în lung și-n lat, pentru lansările de pe atâtea pământuri, apăi drumuri bune, să fie bineprimit de lumea tuată.

ela

mulțam, așa cum a fost scrisă la începutul anului, despre visătorul care-și curăță memoria, pneuma, totul, de oameni, pentru a respira în alt vis, poezia ceasta rămâne mai aproape de ancestori, de rădăcini, de armuri. acum sigur aș fi scris altfel despre.
am corectat și absoarbe-le.

ela

Adriana, mulțumesc pentru primire, acolo unde poate exista liniștea. Și poți lăsa oricând comentariul tău, chiar și când simți nespusul.
Maria, închiderile sunt, au și ele rostul lor, chiar dacă ni se par neavenite, nedrepte. Oricum ne închidem ori de câte ori este necesar.
Ioana, poveștile par că nu au profunzime, că vorbesc despre nimicuri, târziu ne dăm seama de sensul lor, uneori prea târziu.

mulțumesc vouă,

ela

că ar fi fost de preferat fără dedicația explicativă din final. sarcasmul acesta și liniatura antidegradare social-morală este bine realizată, portretul celui care nu se conștientizează pe sine, deși aparține înaltelor clase civilizatoare, este nu doar arătat/punctat și pus sub ochiul întrebător, ci include toate acele variațiuni/versiuni ale devalorizării umane. încheierea și ea concluziv-acuzatoare, cumva.
cred că ar fi fost/ar putea fi pe viitor bun și un ton mai revoltat, pe tema aceasta, un glas mai ardent, mai anihilant al acestor false culturi/socius/roluri înalt-sociale. nu doar cadrul descriptiv. cred că merita (fără dedicație mai ales) un ton revolut. asta nu înseamnă, desigur, că apelul forte la conștiință nu a fost bine rostit.

Ela

mai, autoironia, curățat