mărunțiș de profesor

in ciuda unui exterior dezolant si aparent orientat spre limitarea posibilitatilor de alegere, poezia (expresie minunanta a sufletului) \"merge mai departe\"...un poem in care ironia, sensibilitatea, forta si frumusetea fac impreuna casa buna...poetului...

\"de aceea ascunde sub cămașă la piept
caietul peste care s-a scrumat s-a vărsat s-a vomat
acolo și-a sădit sămânța lui caligrafiată\"...

cu placerea lecturii,
ioana matei

având în vedere că și soția mea e profesor, dacă intelectualul din România are altceva mai mult decât caietul său de notițe.
nu, nu are.
în rest
oricine e poet sau profesor dacă nu are caiet.

cu prietenie

de aceiasi parere cu traian calin uba...mircea badea nu are ce cauta in finalul textului...pe bune..
textul este foarte bun
subliniez:
..\"a trupul proaspăt îmbăiat al soției mințind somnul cu spatele spre ușa
pe care el rareori intră ca un domn\"
felicitari!
cu prietenie
dan

că ar fi fost de preferat fără dedicația explicativă din final. sarcasmul acesta și liniatura antidegradare social-morală este bine realizată, portretul celui care nu se conștientizează pe sine, deși aparține înaltelor clase civilizatoare, este nu doar arătat/punctat și pus sub ochiul întrebător, ci include toate acele variațiuni/versiuni ale devalorizării umane. încheierea și ea concluziv-acuzatoare, cumva.
cred că ar fi fost/ar putea fi pe viitor bun și un ton mai revoltat, pe tema aceasta, un glas mai ardent, mai anihilant al acestor false culturi/socius/roluri înalt-sociale. nu doar cadrul descriptiv. cred că merita (fără dedicație mai ales) un ton revolut. asta nu înseamnă, desigur, că apelul forte la conștiință nu a fost bine rostit.

Ela

Cred că, mai degrabă, Vasile Munteanu, demitizează, deasamblează, dislocă paradigma \"Învățătorului\", îl reașează în cotidian, printr-un discurs poetic social, (antisocial, dar parcă prea cuminte), îl umanizează. Poemul acesta este ca un \"picamăr\" care dislocă un soclu, zgomotul său neauzindu-se din considerente de manipulare poetică. Mircea Badea \"merge\", ca intertext! Dă ora exactă! Îl localizează pe poet, cronologic și la parter. E ceva! Poemul este interesant, perfectibil, dar interesant. Cu amiciție,

Vasile,
ma prid si eu la un adalmas in aceasta breasla umilo/ sclavoagisto/ burghezo/ capitalista si tot asa.... sa ne traiasca visatorii si dascalii care, au fost sunt si vor ramane(dac vor mai ramane!!!) tot poeti!... un poem cu litere si nervi, cu miros si amiros. felicitari!

cu prietenie,

iarta-ma ca intervin,dar cum vine asta:mana in buzunar numara...parca ar cauta intre coapsele unei femei...? maruntis,nu?

mulțumesc tuturor pentru văzute și nevăzute, unora mai mult, altora mai puțin; unora într-un fel, altora altfel; și onorat de prezența voastră.

și o precizare, din aceeași categorie, pentru pelivanov. victor pelivanov. unii se nasc să înțeleagă, alții nu; pe aceștia din urmă permite-mi să-i consider din categoria \"mărunțiș\"; \"mărunțiș, nu?\" wow, ce întrebare întrebătoare am pus! mărunțiș, da. mult mărunțiș. coins, vorba împătimitului de poker electronic.

furie creatoare, arta din amaraciune si disperare, dar aproape intotdeauna asta e damnațiunea creatorului, cum a profesorului e nerecunoasterea si ... nerecunostinta. imaginea drumului pe jos pe strazile Bucurestiului foarte grafic creata. rupta fiind de realitatea TV romaneasca, mircea badea m-a lasat rece, dar cred ca e mai bine sa lasati trimiterile mai universale, just in case, poate ajunge candva poezia si arta romaneasca la locul meritat, am vazut mai si rau pe rafturi prin alte locuri.
dedicatia trebuia probabil in fata, subtext, ca o dedicatie si nu in final.

mi-a plăcut, Mona, plasarea asta la care tu recurgi a spiritului între nerecunoaștere și nerecunnoștință.

cât despre observațiile tale, regăsite și în comentariile precedente, ele țin de... conjunctura postării; evident că, într-un format tipărit, dedicația ar fi plasată imediat după titlu; cât despre M.Badea, nici nu știu ce să zic, dar... \"până când să nu avem și noi faliții noștri\"?

mulțumesc pentru prezență și comentariu.

N-am sa vorbesc despre furie creatoare, nici despre resemnare, nici despre arta practicata ca o scuza, nici despre saracia corpului profesoral (de unde provin shi eu, atat direct cat shi indirect).
Ci despre un text care mi-a placut in mod real, deshi mi-a zgariat rau stomacul, shi asta pentru ca tipul de personaj imi e - helas, la vie!- cunoscut. Nu shtiu, shi nici nu sper ca acest sa schimbe ceva(shi cum ar putea?).
Sunt tentat sa ma raliez la communis opinio referitor la partea cu Mircea Badea - dar la urma urmei, de ce nu? 1. pentru ca autorul a vrut asha shi 2. testamentul lui villon e de neintzeles azi, tocmai pentru ca e plin de referintza la detalii contemporane care are azi ne sunt cu totul necunoscute. ceea ce nu il face mai putzin savuros.

deshi textul de fatza nu e savuros, pentru ca nu vorbeshte despre o realitate savuroasa, il consider excelent. la obiect, ca shi la subiect.

Shi mi-au placut mult imaginile puternice, aproape aromate, deshi nu neaparat parfumate, de genul: \"parcă ar căuta între coapsele unei femei
granița dintre îl iubește și îl dorește
\" \"la trupul proaspăt îmbăiat al soției mințind somnul cu spatele spre ușa
pe care el rareori intră ca un domn\" \"acolo și-a sădit sămânța lui caligrafiată\"

domnule Dumitru: (zâmbesc) nici eu nu am pretins că textul ar fi rezultatul unei \"furii creatoare\" (prin urmare ați început cu un comentariu al unui comentariu); (zâmbesc din nou) pe de altă parte, constat că am de-a face cu o interpretare generalizată: Remi (teză) - M. Badea (antiteză) - Suflețel/Profesorul (sinteză); vă asigur, zâmbetul nu e unul condescendent: doar mă întreb ce s-ar fi ales de textul acesta dacă nu aveam inspirația să includ cele 3 personaje?

mulțumesc pentru lectură și pentru comentariu.

Un poem frumos, ca poem, dar parcă,... îmi este dor de acel poet care scria mai puțin saturat de cotidian, acel poet tandru și sensibil,...

Mari: spun unii că celulele (se) regenerează; eu nu cred, sunt altele noi; la fel și spiritul.

mulțumesc pentru lectură și aducere-aminte.