Poezie
macii sunt vineți, inima tace
2 min lectură·
Mediu
azi un copil a murit în câmpul de maci și nu era nimeni acolo
doar niște câini lingeau câteva oase îmi amușinau spaima infiltrată în piele
sub aversele care spălau corpul vânăt
macii se amestecau printre buruieni acopereau violența
am închis ochii
în momentul când mama închidea pleoapele copilului și îl ștergea de pământ
fără niciun sunet
iar în mintea mea se derulau mișcările tot mai rapid
un carusel în care mă pierdeam numărând în sens invers zilele
viața ei se scurgea în groapă
viața mea se înfășura în jurul ei ca o viță tot mai verde mai puternică
aveam senzația că prin inimă îmi trece trăznetul și nu îmi păsa
mâinile amorțeau trăgând fără epuizare de inima pământului
atunci mi-ai scris
grindina s-a oprit pentru câteva minute am avut iluzia unei alte lumi
coborau prin mine copii frumoși eram tunelul lor de fericire
am împachetat câteva semințe de mac le-am strivit
le-am amestecat în sângele copilului mort le-am dat câinilor să adoarmă
brațele mele au strâns corpul inert al mamei
ți-am dat un semn între două averse
macii loviți de piatră se deschideau se amestecau în noroi
deveneau pielea vie a pământului
și eu călcam peste ei tălpile mele atingeau somnul câinilor visul în care
copiii își desprindeau mâinile atingeau lumina dincolo de tunel
nu mai era nimic nu mai erau nici măcar sunetele
am intrat în oraș aerul se rarefia
024.671
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 232
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “macii sunt vineți, inima tace.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1785732/macii-sunt-vineti-inima-taceComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EIEIelis ioan✓am cam ramas fara cuvinte. un poem in care te recunosc doar in parte. un poem extrem de puternic, o imagine cutremuratoare, intre ele tu, liantul cald care ia asupra lui durerea. e multa zbaterea aici, dar si mult somn, o liniste chinuita si chinuitoare, la randul ei. chiar nu mai stiu ce sa spun, inca recitesc.
0
ELuneori realitatea vine năvală, un \"fapt divers\", de ziua copilului, răstoarnă complet orice închipuire, orice scriere, poetizare. ea, realitatea cruntă, izbește prin banalele ei morți. fiindcă sunt banale, cât timp nu sunt violente. deși, pentru majoritatea oamenilor, din nefericire, și violența este o banalitate, deja, un crez. aici e un fapt. trecut prin poesis. și câteva alte planuri, intersectate cu realitate, pentru a o tempera. suntem martori la ceea ce viața ne pune pe scenă.
mulțumesc pentru semn,
ela
mulțumesc pentru semn,
ela
0