mâinile tale usucă grâul

Un poem foarte bun. Păcat că eu nu am suficient timp pentru a mă concentra asupra unei analize ce ar justifica steluța pe care o merită. Însă n-am nici o îndoială că o vor face alți colegi, subliniind, și pe bună dreptate, valoarea poemului!

Printre aceste cuvinte raman... insufletindu-ma!

\"carnea din care m-am născut este acum un fluture orb a trecut prin corul mesagerilor fără lumină

și numai ea știe cât de avizi își caută oamenii moartea sub pietre cum trișează cu vanitate dimineața grâului\"

regards,
3d

Nicolae, fiindcă nimci nu are însemnătate atunci când orice lumină se stinge, semnul de bun rost este bine primit, spre a scrie mai departe, mai înalt. Mulțumesc.

Doru, aici ai lăsat doar un semn de rezonanță sufletească, aștept o gândire asupra textului per se. Mulțam și pentru simplă lectură aici.

Ela

Revin asupra poemului cu bucuria infrantului, cu acea privire asezata in interior,
doar in interior, acea privire induplecata, ratacita, zidita in jar! Cand nu mai sunt decat strainul, rupt de radacini \"în care creșteau(cresc) spaima golul umbra\"... Da, \"nicio mână de pietriș nu aruncau zilierii pentru stingerea jarului\"

\"sunt ruptă din rădăcini străină de casa cu acoperișul oblic în care creșteau spaima golul umbra și nicio mână de pietriș nu aruncau zilierii pentru stingerea jarului\"



Miezul durerii/efemerului dar si orgoliul neinfrantului imbracata poemul:

\"carnea din care m-am născut este acum un fluture orb a trecut prin corul mesagerilor fără lumină

și numai ea știe cât de avizi își caută oamenii moartea sub pietre cum trișează cu vanitate dimineața grâului

un lapte straniu îngroșat de semințe putrede curge peste fluturii-om le umple inima ca pe o eprubetă fragilă\"

Si iata speranta:

\"diminețile când grâul nu mai dă pâine ci strigă violent după soare un soare mai umed decât capătul dinspre naștere\"

Asisderea mie!

\"strig violent după soare\"

imbracata=imbraca