defragmentare

Tu faci parte dintre autorii pe care nu ii comentez aproape niciodata pentru ca linistea de pe mainile lor transmite o solemnitate si scrisului si cititului. Primesc starea, ideea, sentimentul e de plin.
Nu comentez.
A ramas doar ca un ecou ultima fraza\" nuteinchideaici\"

Un final

\"gura se coase de altă gură firele nu se rup
prind între ele dolii\"

de o frumusete hieratica, nu in sensul de rigid-solemn, dimpotriva:

\"nuteinchideaici\"

ci in sensul de legare-cuprindere-deschidere sfanta

intr-o creatie cu forme din ce in ce mai *imbietoare* (mult mai aerisita, descotorosita de aglomerari de metafore, de aceea mult mai credibila)...pasii poveste a cuvantului (ea, povestea) drum catre moarte...impresionanta sugestia zbaterii profunzimilor din nimic...

Adriana, mulțumesc pentru primire, acolo unde poate exista liniștea. Și poți lăsa oricând comentariul tău, chiar și când simți nespusul.
Maria, închiderile sunt, au și ele rostul lor, chiar dacă ni se par neavenite, nedrepte. Oricum ne închidem ori de câte ori este necesar.
Ioana, poveștile par că nu au profunzime, că vorbesc despre nimicuri, târziu ne dăm seama de sensul lor, uneori prea târziu.

mulțumesc vouă,

ela