Poezie
o lume ipocrită, ipocrită, ipocrită
1 min lectură·
Mediu
nimeni nu e nebun
aceia care schimbă lumea o schimbă pur și simplu nu îi dau un preaviz
- știi, m-a întrebat soția, noaptea în care a venit pe lume fetița noastră
- cum poți să mă întrebi așa ceva
păream revoltat dar da pe atunci nopțile petrecute împreună erau mai dese
s-ar fi putut întâmpla în oricare dintre ele
s-ar fi putut întâmpla în oricare dar numai în aceea precizată de mine nu
unii se mulțumesc să pară că știu că simt că sunt
azi sub pretextul că s-ar putea trezi fetița petrecem puține nopți împreună
prefer să aștept perioada care mi-ar permite să știu sigur când
din mine
în ea
între noi
se naște ceva
mai ales un suflet care îmi seamănă în trup
probabil că nu se va mai întâmpla
probabil
că vom îmbătrâni și trupurile noastre vor îmbătrâni și lumea
se va schimba fără să ne spună că aceasta este noaptea când
055.441
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “o lume ipocrită, ipocrită, ipocrită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1785239/o-lume-ipocrita-ipocrita-ipocritaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ICMunteanu.scuze.
0
DSaici e confesiune, intri si iesi pe varfuri..
ramai cu senzatia ca ai gresit intrand acolo unde doar un singur om mai trebuie sa stie despre ce simte omul celalalt...
e atat de complicat cand ar trebui sa fie atat de simplu..:(
o noapte a tuturor noptilor ca sa traiesti si sa ai ce-ti aminti. numai una. dar o noapte mare cat sa incapa in ea doi.
imi amintesc acum imaginea fetitei tale. e splendida..:)
cateodata, un poem nu trebuie comentat. iei doar aminte.
Linea
ramai cu senzatia ca ai gresit intrand acolo unde doar un singur om mai trebuie sa stie despre ce simte omul celalalt...
e atat de complicat cand ar trebui sa fie atat de simplu..:(
o noapte a tuturor noptilor ca sa traiesti si sa ai ce-ti aminti. numai una. dar o noapte mare cat sa incapa in ea doi.
imi amintesc acum imaginea fetitei tale. e splendida..:)
cateodata, un poem nu trebuie comentat. iei doar aminte.
Linea
0
ELtoți suntem pe muchia unei nebunii, la propriu sau la figurat. dar sunt nopți în care ne amprentează destinul mai mult decât am putea pre_vedea sau pre_simți, iar copilul din noi sau copilul nostru va ști să atingă toate neatingerile, toate fețele lumii acesteia în care nu întâmplător a venit. sunt grele timpurile suspendate, dar e mai bine să le cunoști, așa măcar poți schimba lumea din lăuntru. mar adentro. din ea vor ieși alți copii, cu alte destine.
(vezi la penultimul vers, îmbătrni, în_cearcănul copilului deja bătrân)
ela
(vezi la penultimul vers, îmbătrni, în_cearcănul copilului deja bătrân)
ela
0
VMce și-ar dori acela care scrie? să simtă ce gândește toată lumea și toată lumea să gândească ce simte el.
vă mulțumesc pentru cuvinte.
vă mulțumesc pentru cuvinte.
0
e aici o sinceritate trist-amăruie, poate greșesc spunând că nucleul textului e acel \"unii se mulțumesc să pară că știu că simt că sunt\", poate nu.
oricum, noi am rezonat.
să vă trăiască fetița domnule Muntenu.
prietenos,
ne înclinăm
și mai trecem.