Ela Victoria Luca

Este privită destrămarea clipelor, este o stare descrisă în amalgamul clipelor-orelor-ceasurilor-zilelor.
Încadrată la poezie, mi-aș permite să reorientezi spre \"gânduri\".
Valențele poetice sunt: \"închegarea în alt ceas\" -virgula, de așezat la locul ei :) -, răspunsurile semne pe piele.
Expresiile: \"bolboroseala cresterii lor\", \"mirosul unei zile plina de nuri ma despoaie de intrebari, \"logica imbatabila a mortii\" - sunt cel mult potrivite unei proze. Fiindcă poemul necesită o anume coerență ideatică, o anume estetică și o finețe a exprresiei, o fluiditate, ceva ce să încânte. Indiferent că se descriu moartea sau putredul, orașul sau gunoiul, iubirea, furia etc.

Am păstrat cuvintele tale, ideea de fond, am luat \"plămada\" și am așezat-o un pic altfel. Sper să îți placă felul în care am răsucit versurile. (Esențial să pui și diacritice când scrii, ai acces la ele în pagina de editare, în caz că nu le ai pe acel calculator de pe care scrii.)

plămada clipelor
creșeterea lor închegând un alt ceas
pâinea crudă a începutului de zi
mă aștern în haina lor întrebătoare
răsucind secundele șnururi
țeserea lor în lumina altor ore
amaiaza îmi mărturisește mirosul unui timp
plin de farmec
îmi lasă răspunsuri semne în piele

destrămarea clipelor
efemeride în sângele asfințitului cald
logica indelebilă a morții
mă ispitește cu încă o trecere


Voi reveni pe această pagină a ta, fiindcă văd cum cresc versurile ca după o ploaie vie.

Ela

Anotmpuri rasucite, intrepatrunse. Cind aici este vara, intr-un colt al pamintului nici nu exista cuvint pentru ea, cind aici e septembrie in alt colt al nostru e gheata, mereu exista un loc in care anotimpurile sunt altfel, trei, patru sau unul singur, fara nume. Acolo in afara noastra, aici in noi. Multumesc pentru cum ai simtit ca iarba isi cere somnul.

Ela

Fotografie, \"în sepia\", a cuvintelor iluzorii, poem imagistic, developând prezentul, întodeauna, mâine-le nu mai are vreun sens, cât timp se transpune pe o aceeași peliculă ideatică și trăibilă într-un perpetuu azi, de o singură nuanță.

Remarc planul central în acest cadru de suflet:

\"câmpurile se ating iluzoriu pentru o imagine trucată prinsă
pe-același scenariu în sepia
mișcate cuvintele...\"

Bun revenit în fotografia de azi.

Ela

Străină de însemnătatea toamnei de până în clipa desprinderii de tine, ca și cum fiecare desfunzire în ruginiu se duce definitiv dincolo de cuvinte, dincolo de aducere aminte, imperativ: \"nu știu încă nimic despre dragoste. nici despre toamnă. sensul tuturor lucrurilor îmi scapă printre cuvinte, printre gunoaiele zilei.\"
Cuvinte neruginite, cuvinte în care \"mă ghemuiesc\", fiindcă aici nu mai contează decât spiritul fără trupul \"aproape frumos\": \"numele și prenumele ne apar șterse pe frunțile miruite\".
Baudelaire parcă mă cheamă dinspre trăirile acestea, parcă aș auzi doar \"mucegaiul\" de \"garoafe pe mormintele proaspete\".
Nașterile în toamnă, iubirile neîntomnate împlinit, \"acum urlă spre o zi în care va fi inutil ziua ta\".

Tabloul de suflet aici îmi amintește de sensul trecerilor definitive. Și atunci, \"mă apropii de pietre și tac\".

Ela

\"tălmăcim pe-o hârtie presimțiri fără cuvinte\", aceasta este povestea, septembrie este născător și de aceea pun uneori în balanță ceea ce s-a scris până acum. Mulțumesc pentru că ai remarcat firele de vers ce țes în auriu un drum paralel.

Ela

\"fiecare om aude și vede cu întârziere
de cealaltă parte a trupului
își dă jos chipul își adună cutele și își dorește
o altă locuință
prin care neabătut un amănunt sufletesc să alerge pe coridoarele largi
știi, e ca un vis când după ce te dai jos din tramvai după ce ai simțit
alunecând pe tine toate privirile de pe geamuri
te vezi în mare și te bucuri ca un pește care a găsit
umbra lui Dumnezeu\"

Am desprins aici fragmentul final de poem ce reprezintă un poem în sine, mărturie a unei țesături poetice ce îmbină estetismul și rigoarea tehnică, într-o bună măsură, păstrând curgător mesajul, și încheind elegant și reușit un ansamblu care te înscrie între cei ce pot simți cuvântul în dimensiunile sale spirituale, nu doar ca vehicul noțional.

Felictări, Adina, pentru felul în acre te înalți în Poezie, la anii tăi este un fenomen rar. Păstrează-te așa, pe timp ce trece vei atinge rostul scrierii.

Ela

\"plutesc descoperind nefirească durerea
mereu amînată a orizontului\"

Și când durerea este adusă de oamenii \"de plumb\" (melancolie în toamnă, iarăși) ce mor privindu-ne, vorbindu-ne, poezia rămâne mărturie a unei treceri, fără să \"îți așezi mîna pe fruntea mea întîmplător
ca și cum ți-ai depune amintirile într-un cuib\".

Uneori este nevoie să așternem măcar un cuvânt acolo unde legăturile sunt de spirit și, rupte, ar despărți definitiv \"continente misterioase\".
Poetul spune: \"doar mîinile mele îți ating umbra
în timpul concertului de harpă\". Omul să lase Umbra și să caute lumina sidef păstrătoare de viață, acolo unde colinele-n verde abia de mai au cărări pentru a fi străbătute. Pentru ca mîine să nu scrie pe-o piatră: \"astăzi nu scriu poeme\"...

Acest poem îmi vorbește din adânc de ape, fără poduri de cuvânt.

Ela

\"Biografia autorului. O înfrîngere ce se resimte - răsfrîntă-n viața altora.\"
Fiecare trecere a noastră poate fi privită dual, înfrângere ori victorie. Eu cred că între polare, dincolo de universala lor conflictualitate sau intangibilitate, există o aceeasi esență, văzută din perspective opuse. Eu cred că viața altora răsfrântă în biografia autorului îi conferă acestuia posibilitatea de a crea o lume a lui în care, îmbogățit de reflexiile ca prin prismă a luminii albe, se poate scrie pe sine și în viață, și în literatură.

Am luat acest aforism privit și din celălalt sens. Mi-a deschis o privire eseistică, ceea ce înseamnă că se desfășoară cel puțin la nivel ideatic pe mai multe dimensiuni ale cugetului.

Și, deși am scris câteva cuvinte pe marginea \"biografiei autorului\", voi păstra pentru mine un alt aforism al său: \"Distanțele dintre oameni se crează și se măsoară cu pasiunea.\" E atât adevăr aici, încât include și dreptate și nedreptate ontologică. Dar asta este \"ironia sorții\", \"fără a îndura timpul, fără a-l îndurera, înduoișîndu-ne de binefăcătoare-i neîndurare\".

Ela

Intuiție, \"substanță estetică\", \"fenomenul creației literare\" - \"necuvinte\" ce aduse nouă aici de Adrian Firică întru a ne rosti, întru a ne prezenta oamenii ce se exprimă scriind. Această pagină deschisă \"Galaxiei Virtuale\" având ca un fel de \"Motto\" o sâmbătă a Festivalului Agigea și personalități literare ca prime apariții pe \"orbita\" aurie a spiritului creator, această pagină merită închinarea și gratitudinea mea.

\"...Magistrul Lucian Chișu, tocmai cuvinte a spus despre cuvinte, iar “CUVINTELE”, începând cu rostul alcătuirii lor, a formei utilizării, a transgresiunilor sensului/rilor lor și, pentru că acolo “băteau” toate, cum ajung ele, cuvintele, să capete valențe poetic-estetice...\"

Mulțumim celor ce au întemeiat cetatea Festivalului pentru această nouă poartă de spiritualitate. O vom trece, eu pășesc acum în senin azur.

Fiecare încercare creatoare a omului este o clipă de zbor \"galactic\".


Ela

Intre stare si vers, sunt multe litere de cules. Eu pot scrie despre pamint si sa ma gindesc la treburile de fiecare zi, ori pot scrie despre viata si sa traiesc la lumina focului. Sia sa mai departe. Imaginatia este una, realitatea este diferita. Scriem, lasam si stari din noi insine, si gind, e drept, si suflet. Multa imaginatie presarata, desigur.
Multumesc pentru ca ai alergat in acest joc, scris pe deasupra dragostei, unsor tangential ici-colo.

Ela

Poem ca o definire a senzațiilor, între sălbăticia \"buruienilor\" și parfumul \"inimii stinse\", e o stare surprinsă visceral, metaforele vin doar să încapsuleze trăiri, gândul se lasă deoparte, ca pentru a da corpului libertatea de a fi.

Ca și compoziție și realizare literară, permite-mi, Mad, anumite sugestii:
- aș fi început cu verusl al treilea, pentru ca desfășurarea să fie în crescendo, atenuând impactul \"sângelui\"
- \"pete pe poale\" - repetiția pe-pe-po este ușor stânjenitoare și merită evitată pentru muzicalitatea versurilor, ca și mai jos, în versul patru, \"de degete\"
- \"pământul afânat\" lăsat într-un vers, pentru a continua cu alt vers \"al gandului prins...\"
- în ultimul vers curge bine și fără \"de\" la \"cerului fara de nori\"

Remarc versul \"capul mi-e plin de vântul de nord\", ca și intensitatea expresiei și feminitatea încercată între patimă și gând.

Revin în pagina ta, fiindcă există un potențial ce merită adus în lumină.

Ela

Fiindcă este între registre și fiindcă ai simțit trecerea acolo unde se pare că, orice ar fi, locul este bun, îți mulțumesc. Încerc mai departe, spre bun.

Ela

Florin, Bianca iti transmite prin mine La Multi Ani, cu drag dinspre ea.
Ela

Poem al unei trăiri abia șoptite, \"nu știu\", care se întinde între pleoapa închisă a cerului, și nuanțele infinite ale mării, îmbărțișând o aceeași cruce purtată în doi (aici, a șlefui un pic: \"crucial-cruce\" - \"Momentul crucial in care am decis/Sa port si crucea ta dulce pe umerii goi\", poate un \"moment sacru\", \"moment celest\", \"divin\" etc)
Marea, ca și iubirea îmbrățișează întodeauna de la glezne, tot mai înalt, e ceea ce transpare din fiecare vers, trecerea dinspre pământ înspre cer, deschisă de căile neumblate ale mărilor de suflet.
\"Ochi niciodata reci. Sticloasa numai marea, singura\", fiindcă ne oglindește, dincolo de aparența recelui și de transparența spectrului verde-albastru, viața din noi, viața simțită.
Frumoase clipe din noaptea verde într-un poem al nemărginitei iubiri.

Ela

Mulțumim, Ghinea Nouraș, pentru acest prilej de a împărtăși cu noi toți evenimente curpinse în această ediție a \"Banatului\", foarte amplă și cu oameni de literă deosebiți: eseuri, comentarii, critici, literare, recenzii, traducerii... Este timp pentru ochiul văzător de frumos, descoperitor de cuvânt.
Felicitări, cu tot sufletul!
Ela

\"Alergam pe secundarul pierdut într-un vis\", în acest poem-ceas al sufletelor pictate. Să fii Dali în cuvinte nu este ușor, să poți găsi metaforele care nu s-au mai spus despre \"ceasurile moi\", despre geniul de dincolo de culori, pe care poetul aici privitor îl redă \"pe albastrul orelor îndoite din pensulă\", pictând gânduri.

Primele două strofe se rotesc în tabloul, ultimele schimbă ușor cadrul spre un interior în doi, acolo unde omul devine cel fluid și așteaptă mâna care să-l culeagă în palmă.

În loc de mâini, eu îi las poetului aripile, fiindcă \"fluturii nu-și mai zboară secundele pe aripi\". Dinspre Dali, spre alte universuri lirice la fel de albastre.



Frumos poem.

Ela

Robert, mă bucură să văd cum un dar simplu este pentru tine o supriză aparte. Am știut fiindcă am citit aseară, simplu, acolo unde citesc eu de obicei. Mă alătur celor ce îți închină un pahar de viață și să fii mereu în întâi de poeme.

Liviu, Elia, un poem-dar de voi văzut frumos are ceertitudinea stărilor interioare din voi, din el.

Mulțam, Ela

\"mai apoi o să vedem noi
cum facem să dispară nimicul
și absolutul de lângă el
să începem să respirăm unul
prin altul\"

se cuprind între nimicuri și absoluturi
pași într-o lume a jumătăților
uneori luna alteori viața
au două jumătăți ce se ating fără căutări inutile
acolo unde începe un timp al tău se continuă un timp al ei
și nașterea vine să rotească anii
jumătate ai tăi jumătate ai ei
secundele își au zborul neîndoit de frumos către soare
ele își lasă ușor jumătățile în palme
atunci când nimic absolut nu șterge spațiul dintre voi


Mă bucură să cunosc aici un spirit meditativ, prin Florin Bratu, care poate să facă din spațiul cuvintelor o sferă de rezonanță cu universul din noi și cu cel deasupra noastră. Poeziile lui au întotdeauna cel puțin o polaritate, și de aceea, citind cu atenție dincolo de aparent, descoperi o sinergie a lumilor, prin simple atingeri de cuvinte-timp.

Florin, acum văzând întâiul septembrie al nașterii tale, îți doresc o călătorie interioară în care nimicul și absoultul să îți fie căi spre lumile celellate pe care le descoperi cu încântare.

Maria, tu aduni mereu cuvinte și oamnei în aceeași clepsidră a spiritului și, așa cum se aprind făclii în noapte, tu dăruiești prin lumina eseurilor, un poetic etern vieții celui născut pentru \"a-și savura propria clipă\".


Alătur firescul libertății într-un tandem pe o verde pajiște de septembrie.



Mulți ani în libera scriere a vieții tale!

Ela

Carmen te rog contactează-mă la danielaluca_srp@yahoo.fr, legat de Jung. Nu am găsit altă modalitate să îți las acces la mine. Mulțumesc. Rog editorii scuze și sub off topic.

Maria, eseul acesta, imagini între anotimpuri, este cuprins în tabloul anilor, într-o curgere a sensurilor cuvintelor spre sărbătoarea poemului și a nașterii poetului. Cu \"pasul păsării spre înălțimi\" dedici un zbor spre \"jarul de tei\" al spiritului fecund.

Silviu, sprijină-ți chitara anilor pe fruntea melosului pur. Acolo clipele tale vor cânta simfonia ploilor în lumina oricărui anotimp rostitor de viață. Pași fără limite prin Poem îți doresc.

Drag, Ela