Cuvinte fără pântec

În alt pol din septembrie, fragilitatea noptilor inimii nu este atat de polara atunci cand... nu e vara sfarsita, de cat pentru a-si retrai alte amintiri furate prezentului, care devine și el șchiop de sine doar pentru cei care nu prevăd un rod al cuvintelor nepântecate, prin iubire? Iartă-mă dar gândul mă fură prin vara anotimpurilor topite ... prin artă

De ce ar fi un an șchiop pentru tine, patru și trei iar mă duc departe...
Iarba își cere somnul dar ascultând sunetele ploii timide, încă, dar zăpada cuvintelor răpune și amintirile născânde
Cu drag,
Pierre

Anotmpuri rasucite, intrepatrunse. Cind aici este vara, intr-un colt al pamintului nici nu exista cuvint pentru ea, cind aici e septembrie in alt colt al nostru e gheata, mereu exista un loc in care anotimpurile sunt altfel, trei, patru sau unul singur, fara nume. Acolo in afara noastra, aici in noi. Multumesc pentru cum ai simtit ca iarba isi cere somnul.

Ela

ne trimitem umbrele in alt pol
in groenlanda-au terminat noptile
cica le-a pierdut din gresala
tarul zapezilor

trei ulcele
patru ulcele
cu vin bun
la revedere

asculta cum ninge in septembrie
in scoica de cristal si de fiere
da-mi iarba-ti s-o pun langa soba
si un mac cu parfum de cuvinte…

morala:
e simplu să lași în trei orice lucru fără capăt
Poarta El,7, povara
de reni schiopi inveliti in aurora boreala.

Renii șchiopi în aurore, trei și patru din șapte în șapte sfere, picurare de soare acolo unde sângele lumină se face uneori fără vina cerului, doar un simplu pas înalt. Așa îmi lași tu cuvintele. Bacovia, încă nu m-am gândit, nu simt nici crud, nici plum, poate doar locuințele lacustre.
Ela

Nu spun ca te-ai gandit, i-am auzit eu muzica ...cu plumbul din mine.:) Despre REINE, care spunea ca trieste un an schiop, ai auzit? :) Sa-ti fie lumina, si toti cei ce te inconjoara sa fie la fel de generosi si frumosi ca oamenii zapezilor, care nu cunosc zavistia. Stii ce cred eschimosii, ca in rai vor femeile care au SUFERIT CA SA DEVINA FRUMOASE.

Acum, da-mi voie sa-ti recit Bacovia, trezit de tine din amintiri:)

Decembrie

Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, privește -
Mai spune s-aducă jăratec
Și focul s-aud cum trosnește.

Și mînă fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aș vrea să le-nvăț simfonia.

Mai spune s-aducă și ceaiul,
Și vino și tu mai aproape, -
Citește-mi ceva de la poluri
Și ningă… zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Și toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre…
Nu rîde… citește nainte.

E ziuă și ce întuneric…
Mai spune s-aducă și lampa -
Te uită, zăpada-i cît gardul,
Și-a prins promoroacă și clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi și nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu rîde… citește nainte

Multumesc si iertare,

in rai vor ajunge.

Am prins firul bacovian, de la \"te uită cum ninge decembre\", încă din primul comm. Și de Reine am auzit bine, cu anul șchiop, dar eu am un fel al meu de a duce altfel ideea atunci când o intuiesc, nu o mai las vizibilă. Iar frumusețea nu se poate naște altfel decât prin arderea urâtului. Știi tu la ce mă refer. Mulțumesc pentru versuri. Ești acasă. :)

Sunt pe drumuri si pe urmele tale...M-am prins ca te-ai prins, dar nu am rezistat ispitei:). Ideea cu reine nu-mi , la Escobar-semnata Andu Moldovan. Vezi ce hoata sunt? apartine. Am preluat-o din iarba- un comm semnat Adrian Firica

Sunt pe drumuri si pe urmele tale...M-am prins ca te-ai prins, dar nu am rezistat ispitei:). Ideea cu reine,
nu-mi apartine. Am preluat-o din iarba :)- un comm semnat Adrian Firica,la Escobar-o poezie semnata Andu Moldoveanu. Vezi ce hoata sunt???

carmen mihaela visalon [04.Sep.05 22:56]

Se înființează tot mai des anotimpuri necanonice. Se vitregește vremea și trăiești doar într-o zi anotimpuri învîrtejite cît în ani. Vremi cu gust iute - chillian. Anul șchioapătă într-un elan gata de cine știe ce zboruri ancestral-migratoare. Globul se rotește tot mai iute, tot mai amețit.

Bacovia? Poate, foarte puțin. Iarba veștejită, toamna...dar vara nu e încă sfîrșită, rezidă un sîmbure de nostalgie aici, dar și foarte multă încredere în viitor.
Albul zăpezii, alt pol, un pol al speranței, al încrederii în viață, al dragostei de viață, rod al cuvintelor nepîntecate, neferecate. Turnurile mărilor sugerează o depășire a unghiului tristeții, de fapt a situației de față generată de apropierea inevitabilă a toamnei. Privesc acest poem ca pe o mare răzvrătire împotriva inexorabilului și de ce nu, o mare victorie, victoria bucuriei de a trăi împotriva decadenței muribunde.

Frumos cum ești \'oț nopțile de taine anume. Să mai treci cu urmele lor pe la mine, deși mi-am înmuiat și eu pe-aoclo o lecuță degetele.

Corneliu, în anotimpurile acestea \"necanonice\", există un canon scris și înfăptuit de om, lui însuși, poate. Ori poate este doar un an șchiop, ce își schimbă rostul într-un fel de tre-sărire de aripă. Mulțumesc, mi-ai lăsat un sens la care nu mă gândisem, bună povață și am început a privi alt fel până și globul.

Ela

Cum gândul tău a venit după răspunsurile mele anterioare, îți las acum o certitudine, aceea că ai simțit tonalitatea în care am scris aici câteva versuri despre \"turnurile mărilor\", așa cum bine ai rostit, este o \"răzvrătire împotriva inexorabilului și de ce nu, o mare victorie, victoria bucuriei de a trăi împotriva decadenței muribunde\". Mulțumesc pentru cum asculți vâltoarea și liniștea de dincolo de suprafețele de nisip.

Ela