Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@iris-barbulescuIB
Iris Barbulescu
@iris-barbulescu
Jurnal

Clipe din noaptea verde

1 min lectură·
Mediu
Nu știu. De la prima închidere de pleoapă a cerului Până la Ultima incinerare a mării în valuri de roșu; Unde ne-am găsit. Momentul crucial în care am decis Să port și crucea ta dulce pe umerii goi Ca singur acoperământ Sfântă pironire. \"Uite pescărușii, ne acoperă noaptea\" Apa ni se urca tot timpul mai sus de glezne, Îmbrățișându-ne părul și ochii, atingând degetele mâinilor înalt întinse. Ochi niciodată reci. Sticloasă numai marea, singură.
013101
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
74
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Iris Barbulescu. “Clipe din noaptea verde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iris-barbulescu/jurnal/138775/clipe-din-noaptea-verde

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca✓
Poem al unei trăiri abia șoptite, \"nu știu\", care se întinde între pleoapa închisă a cerului, și nuanțele infinite ale mării, îmbărțișând o aceeași cruce purtată în doi (aici, a șlefui un pic: \"crucial-cruce\" - \"Momentul crucial in care am decis/Sa port si crucea ta dulce pe umerii goi\", poate un \"moment sacru\", \"moment celest\", \"divin\" etc)
Marea, ca și iubirea îmbrățișează întodeauna de la glezne, tot mai înalt, e ceea ce transpare din fiecare vers, trecerea dinspre pământ înspre cer, deschisă de căile neumblate ale mărilor de suflet.
\"Ochi niciodata reci. Sticloasa numai marea, singura\", fiindcă ne oglindește, dincolo de aparența recelui și de transparența spectrului verde-albastru, viața din noi, viața simțită.
Frumoase clipe din noaptea verde într-un poem al nemărginitei iubiri.

Ela

0