Poezie
Vara
II
1 min lectură·
Mediu
Mi se înfurie nările
și ochii se mijesc la impactul mirosului apăsător de vară
îmi rămîne în gît, duhoare de cadavru.
nici așa nu-i bine.
trebuie să scap și de pielea asta; a început să mi se înfunde în asfalt
și în curînd nu o să mă mai pot ridica
la nivelul așteptărilor acestei minunate audiențe
alerg după idei, iar ele se bălăcesc în baruri de noapte.
an de an retrăiesc nenorocita asta de piesă:
ne aflăm în actul doi iar actorii sictiriți
joacă pe cămașa lui Hristos ș-un ventilator.
Pentru fiecare picatură de apă trebuie să mori un pic.
cu ultima răsuflare ai să-ți mănînci pîinea cea de toate zilele.
vară apăsătoare sub creștetul meu, ce începe a delira
se-ncurcă ițele și răsuflu greu în timp ce mai tai o bucată din mine.
mi-am decupat un zîmbet și acum am rămas cu el
înfipt în fața
pentru tot restul nenorocitei ăsteia de veri.
002290
0