Daniela Luminita Teleoaca

cacofoniI!!!

întreținută de ritmul de mult inconfundabil al autoarei (care și pe mine m-a cucerit), o scandare sentențioasă-hipnotizatoare... În egală măsură, lexicul cu abilitate (iar nu artificial!!) valorificat în sensul conturării acestui spațiu exotic de un farmec aparte, inefabil (să fie, oare, o memorie ancestrală a... "deșertului"???). Frumoos de tooot!! Vezi numai: "înadins răsturnat-a taraba cu mirodenii a lumii"

p.s.:

parcă, în loc de "dincolo de spațiu și timp...", aș zice: DEPARTE de spațiu și timp, cu TOATÃ mulțimea deodată...
iar aici: "nepăsător doar soarele șofran alunecă spre ape
aure roșiatice învăluie nostalgic minaretele zvelte" aș zice: nepăsător doar șofranul din soare spre ape alunecă/
roșiatice aure nostalgic învăluie minaretele zvelte .. așa s-ar evita inclusiv unele cacofoni (cf. aure roșiatice)

..cel puțin uneori, „vina aia” n-o poartă ea, nici măcar... el (săracuuuuul!!). Se găsesc destul de repede niscaiva ursitoare, mari amatoare de... urzit, de răsurzit.. sau, cum mai șarmant o spune francezul,... „En realité, on ne sʼest jamais quittés: cʼest la vie / le destin qui nous a séparés”... Cʼest ça!

Mulțumesc!

Suntem...bolnavi... Ne căutăm scuze / pretexte în...predeterminare. Optăm pentru ascunzisuri, în orice caz pare mai comod învelișul unor măști decât propria identitate. Ne complacem într-un fel de... normalitate, de fapt în anormalitate, în anomie, în accidental, în derizoriu... Când regina-nopții nu se mai deschide, la venirea serii, este clar: despre o cu totul altă...înserare vorba este (care pe floare nu o poate induce în eroare!!). Desigur, oameni suntem, totuși...

Cu prietenie, D.

la răscrucea respectivă se definește condiția umană: omul si toate ale sale... Când trăiești genuin, în acord cu ritmul / înțelepciunea naturii (id est copacul), ai toate șansele să găsești acea verticalitate... estetică. Aceasta echivalează încredințării, iar de la încredințare până la... Credință nu mai e decât un pas (poate și mai puțin). "Lipsa de stare" este, de fapt, o falsă... lipsă: ea definește o posibilă trăire umană într-o stare aproximativ de... grație (definibilă inclusiv... geometric), dobândită prin încredințare. Cd nu ne mai individualizăm cu orice preț, atunci barierele dintre "mine" și "tine" tind să se diminueze / estompeze, "singurătatea" (o eventuală stare!!) urmând și ea același drum!

Mulțumesc, Răzvan și bine ai revenit!

Poemul reține atenția printr-o muzicalitate desăvârșită (iată inclusiv un exemplu de valorificare agilă a anadiplozei, figură de stil ce părea abandonată într-un fond pasiv!), în care opțiunea în favoarea rimei nu creează câtuși de puțin impresia de subjugare formalului! Mi-au plăcut în mod deosebit: "iubirea fără vară", "de far lumina-i amăgire"; "pe albe foi acum se-ndură /îndur amarul desuet"; "se rupe soarele în patru / pătrar de lună în pătrat / de zeul mării idolatru / în pânza mării ancorat". Și tot lexicul ce evocă un peisaj estival!!!

Sincerle mele aprecieri, D-L

Daaaa, simt o nevoie și o bucurie imense de a scrie!

Cu prietenie maximă, D-L

... sincerele mele felicitări, însoțite de admirație și prețuire! Cu prietenie, DL

îți mulțumesc foarte frumos pt comentariu, inclusiv pt faptul de a mi-o evoca pe Bunica mea miraculoasă, chemându-mă... Luminița (Cred că Bunica fuse inspirată și... inspirația asta nu vine chiar așa din... senin!! // O vreme, mică fiind, mi-am tot alungat diminutivul de la lumină (aș fi vrut ca al doilea prenume să fie.. Liliana sau-.. sau..), mi se părea anost, aiurea, în orice caz nu pt mine... motivul??!! o spun acum conștientizând: așa se numea o fată de la aceeași scoală care mie pur și simplu nu-mi plăcea. nu-mi plăcea. și pace.)Si, da, ai dreptate, Poezia asigură (apropo de.. asigurări / neasigurări!!) garantat nu doar prezervarea minunii din piept, ci si proliferarea aceea în sensul infinitului(oare, unde sfârșește sensul?!). Am simțit și eu o anume "împământenire stilistică", dar, fără îndoială, mult mai este de... devenit! Si, stimată doamnă, da, cred că nu e o idee chiar așa de rea... SÃ CONTINUÃM!

Cu prietenie, DL

să trec prefăcându-mă că nu-mi place sau, mă rog,.. că puțin mă impresionează! Este un poem în adevăratul sens al cuvântului, cu sensibilitate și emoție la superlativ, fără a aluneca în patetism, nici în "lacrimogenie". Asta cu atât mai mult cu cât împătimită sunt după... aruncarea măștilor și proclamarea "goliciunii" aceleia primordiale, aptă să instituie.. cum frumos mai spui "și facem lumină și dragoste când te strâng" (cd eram mică mă gândeam dc o fi existând pe undeva vreo fabrică de făcut lumină!! Iatăăăă!!). De fapt, aici atmosfera este rustică, primordială, genuină (îmi plac și.. boii tăi - cine ar fi crezut de ce poezie sunt în stare?!) Îmi place și imaginea de aici: "te va duce spre ziuă. și-apoi spre cel mai adânc întuneric". Îmi place și acest "dumneata" care imprimă poveștii o decență greu recuperabilă în vremile postmoderniste!! (cred că în Ardeal e puțin.. altfel.. pe aici.....??!!). Trecerea către spațiul în care se iubesc margaretele evocă ritualul nupțial al trecerii pragului, .. o întreagă "cântare a cântărilor" în plin secol 21! Foarte frumooooos!!

recunosc, pe mine, o carteziană desăvârșită, mă fascinează (în primul rând) felul în care luciditatea (aproape intelectuală)coexistă fericit de tot cu poeticul!! Mi-am notat ca să nu uit prea repede:

"poate face parte din fericire
anticiparea ei continuă
și neliniștea e necesară
pentru a auzi chemarea tăcerii"

... în virtutea deformației mele profesionale (critice etc.), revin: am înțeles denotativul (așa mi s-a impus... scriind!!) ca pe asumarea directă a unui sentiment, ce nu se vrea "sufocat" de ambiguitățile conotației; ceva frust, aproape naturalist, genuin...

... ne amintim de noi, de punctul acela din care am țâșnit. Ne e teamă de înstrăinare. Ne declamăm egoismul și narcisismul, și..., în realitate tot copii suntem și atâta nevoie avem de Acasă. Cd cel pe care îl simți drept suflet-pereche îți amintește de tine (cred că este aici un fals egoism, un fals narcisism, un fals.. moft... este doar nevoia aproape vitală de cineva care să te ajute să te regăsești, să te păstrezi / să continui regăsită), atunci cu certitudine el poate oferi o definiție pentru "Acasă". Unele trăiri ne depășesc, ne fac să simțim cât de neîntregi suntem, dar ne și umanizează, pt că, în fapt, eu devine, deloc paradoxal, NOI!

Sincerele mele mulțumiri! Cu prietenie, D.

... concret, m-a mânat o primă stare de... gol: atunci cd cauți un ascunziș și dai de ceva atât de impermeabil (poate fi un buzunar mimat/ simulat pe o haină, o idee de ușă)nu ești tocmai fericit. Cum să te simți cd tot cauți mecanismul "deschiderii către..." și tot ce te întâmpină este un "închis" și mai mare?! De una singură,îți pui la contribuție resursele "fantasmatice" și, naiv(ă), proclami răstignirea vidului. În van! Resemantizarea cere musai interacțiunea cu celălalt, căci tu însuți / însăți atât de neîntreagă îți ești!

Gândurile mele bune, D.

... merită / trebuie a fi trăită, fără ca asta să ne întineze în vreun fel. E multă sinceritate și naturalețe în cele scrise de dvs. Am citit cu multă plăcere (chiar de nu aveam deloc timp, dar... am început și... a tb. să continui!!). Trecem cu toții (dar nu cu toții o și recunoaștem) prin astfel de crize existențiale, important este să recunoaștem această „problemă”, să o împărtășim, căci, slavă Domnului, oamenii buni nu vor pieri niciodată și ei ne pot fi duhovnici. Deși nu am vârsta cu pricina, recunosc, am și eu momentele mele cd mă apucă astfel de angoase... Dar, vorba fetiței mele celei băiețoase, îmi iau o pisică (nu că acum n-am avea, ba încă la... plural!!)... , chiar 2, scriu cât pot de mult și... continuarea se impune de la sine... Să nu uităm că apropierea cea mai importantă este de Cel care ne-a dat din Iubirea Lui ca să ființăm! iar Nihil sine Deo nu e deloc o expresie împietrită, rostită / scrisă de cei... multpreapatetici! Astfel, duios... vom trece! și asta contează. Mult!!

ps: renunțați, vă rog, la acel... barbar CA ȘI, mai ales că acolo ud l-ați folosit nici măcar nu exista pericolul cacofoniei. Scrieți simplu: CA sau găsiți un sinonim!!

.. foarte mult cum ați modificat... acum, textul are acea "coerență", inclusiv în sensul în care îl vedeam / receptam eu...

... comentariul tău, neacșu, este total neconvingător (autodizolvant) prin inconsistența lui care - mă gândesc o clipă - ce conține în afară de,... de acum, multcunoscuta malițiozitate și dorința nestăvilită de a te lua în seamă??!! Aș fi vrut - crede-mă - să construiesc ceva de la "negativul tău", dar, iată, nu-mi reușește: nu găsesc absolut niciun reper... Cât privește "originalitatea", spre deosebire de alții, nu vreau cu orice preț să bat la ochi, în orice caz prefer de la distanță "albimea" versului "neoriginal" bazaconiilor iscate de rimele ce se vor dătătoare pe spate (potrivind ... ce din... o să... sune, nuu??!!). Știi, neacșu, trebuia mai exact să știi că dialogul se terminase înainte de a începe... (dar ce muuult timp mai au unii!!) Recunosc, am citit și eu un text de al tău. Nu mi-a plăcut. Pur și simplu. L-am citit și pe al doilea. Nu mi-a plăcut. Deloc. La al treilea nu am mai ajuns. Nici nu mi-am pierdut vremea cu "altceva"... neacșu, Oamenii au lucruri importante de înfăptuit... Îți mai spun ceva: cd scriu, nu mă gândesc la.. tine, mai exact nici prin cap nu-mi trece că ar putea exista și unii ca.. ,, dar,. iată, dovada vie!! Mai nu știu cd făceai un comentariu identic la textul unei colege de Agonia.. în același stil total neinteresant, mai exact inconsistent,.derizoriu, lamentabilissim... ți s-a răspuns pe măsură. Eu - crede-mă - nu știu deloc să fiu diplomată, îmi asum aceste offtopicuri și nediplomații, că doar nu e un capăt de lume: nu pot să folosesc eufemisme, căci tu, intervențiile tale nu eufemisme cer. Deci, neacșu, uite cum stau lucrurile : nu cu tine începe și sfârșește Poezia. Ești și tu unul printre alții (și nimeni nu s-a gândit să te deposedeze de milimetrul tău). Nu spui tu altuia CUM, CE, CÂND să simtă, nu-mi monitorizezi tu mie. nici altora, Sensibilitatea, stările. Fii convins, acest"dialog" este ca și cum nu ar fi fost. Hai, fă un efort și înțelege. Vezi, nici măcar nu mă enervezi. Mă plictisești de moarte. Te rog, mută-ți toate cele. Succes.

... un joc interesant între a durea (cf. Oamenii dor, așa este, dor rău de tooot!) și ... cuvântul care exprimă starea profundă care nu în prea multe limbi ale lumii își găsește o expresie așa de adecvată: DOR (nu vreau să fiu patetică, însă, cum știm cu toții, Blaga a definit magistral sentimentul dorului, acel suiș-coborâș, în deplin acord cu „plaiul ondulat”). Se pare că, dintre limbile romanice, numai portugheza dispune de ceva (doar) similar expresiei românești...
Cât privește aproapele, mai în glumă-mai în serios, eu însămi folosesc cuvântul departele pt acoperirea ariei semantice... evacuate, volens-nolens, de... antonimul aproapele. Așa este, din păcate: depărtarea nu are deloc nevoie de distanțări fizice / geografice pt a se instaura. (În același timp, apropierea nu este la modul absolut condiționată de spațiu.) Câteodată, sentimentul îndepărtării / înstrăinării survine față de tine însuți: probabil, toți am trecut la un mom. dat prin așa ceva (în literatura de specialitate, se vorbește despre... depersonalizare; dc o depășești, mai bogat vei fi!!)
2 versuri ff triste:
„Nu e-n lume atâta lumină
s-acopere moartea din fiecare” DAR:
Iubirea / mila lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul cel mai mare, decât tt păcatele la un loc... Iar, atunci când ne suntem fideli nouă înșine, cd nu există fisuri între ceea ce suntem și ceea ce exprimăm (tocmai vorbeam despre mască / nuditate etc.), atunci Iubirea Lui face ravagii... frumoase!!

... azi priveam pe geamul imens al unuia dintre birourile... de pe... Dealul Academiei... O mulțime de pescăruși... Ascultam într-o mică pauză... un alt.. italiano... vero, anume pe Ennio Morricone, Chi mai etc. Am simțit că pescărușii ăștia nu s-ar supăra, ba chiar ar fi interesați de o... minimă schimbare de... habitat / statut... Și i-am pus în fața faptului împlinit! Aproape că s-au adaptat pe loc! Mă întreb ce zice... marea... aceea...? Cât despre italienii adevărați, da, ei (mă rog, ei.. de atuuunci) ne cotropiră frumos străstră...bunicele sau stră..stră...bunicile dace, cu splendoarea lor cu tot!! Și ele se supuseră estetic de tot și cu consecințe în plan istorico-lingvistic... Cred că a meritat...Povestea... poate... continua...


Mulțumesc foarte frumos, Iulia! O să revin asupra textului la mom. potrivit!! Știu cam pe unde...

... nu e... poezie, dar ideile sunt interesante, pt că exprimă adevăruri de care ar trebui să fim mult mai conștienți... foarte sugestivă scena lăsatului... nudității la... garderobă (o inversare a logicii naturale a gesturilor, dar, se pare, în postmodernitatea „glorioasă” / monde a lʼenvers, masca a devenit modus vivendi prin excelență... trist, grav, dar adevărat!! Și există, într-adevăr, 2 tipuri de... nuditate. Să optăm pt cea mult mai puțin întinantă / întinătoare, chiar înălțătoare aș zice! Să ne punem „hainele” în alte împrejurări, de pildă, cd frig ni se face etc.