Poezie
fuga
1 min lectură·
Mediu
e totul cumva, undeva,
neîntâmplat sau în memorie,
e nevoie doar să fie adus
în prag
locuindu-mă, trebuie doar să fiu acasă
când vine să se ducă dragostea
și să cred că trecerea
e numai și numai a noastră
mi se pare adesea că sunt atât de puțin,
încât rămâne prin preajmă suficient loc
în care să se instaleze
un sens mare-mare
dar de fiecare dată
înțeleg că nu pot rămâne
prea mult timp
acolo unde mereu începe totul
poate face parte din fericire
anticiparea ei continuă
și neliniștea e necesară
pentru a auzi chemarea tăcerii
poate că rostul se întâlnește
în fuga printre atâtea și atâtea lucruri,
unele potrivite să fie călcate,
altele numai bune de sărit
îmi rămâne să găsesc de fiecare dată curajul să fug
ca să fiu peste tot acasă
024274
0
"poate face parte din fericire
anticiparea ei continuă
și neliniștea e necesară
pentru a auzi chemarea tăcerii"