la pauză
alerg spre tine cum aleargă klopp către vestiar la finalul primei reprize: încă e timp să întoarcem rezultatul, am repetat toate schemele de joc, avem destulă experiență ca să facem față
GAgeorge avrammai bine
când a apărut adoratul, plăcutul și-a pierdut din forță, de când s-a introdus grija, inima nu mai e ce-a fost: se va implementa postsentimentul și va fi bine, mai bine chiar decât a fost după ce
GAgeorge avrampitici pe creier
privirea ți-a trădat atracția pentru bărbații cu barbă, pentru neîngrijiți, cei care lasă liber animalul, apoi, când s-a simțit nevoia vorbelor, ai zis că singurii bărboși pe care i-ai iubit au
GAgeorge avramvisul în care ai renunțat
nu mult după, noaptea a început să vorbească, am lăcrimat când a îngânat primul tati, mi-am zis: somnul nu va mai fi la fel – în seara de dinainte tocmai îmi răsesem barba și mi-ai spus că nu mai
GAgeorge avramde-a v-ați ascunselea
înainte de revoluție, la pituluș mă ascundeam așa de bine că nu mă găsea nimeni; se întuneca și copiii se întorceau acasă - îmi țineam în continuare respirația în cazemata secretă, ronțăind
GAgeorge avrampatagonia
plouă torențial și înaintez în lungul străzii, trotuarul mă trimite cu gândul la america de sud, la chile, care s-a întins până n-a mai avut încotro, ca o vietate care caută lumina, depunând
GAgeorge avramnumele pe care îl port
lipsa de regret e considerată înțelepciune, micile servicii reprezintă modestia, marile orgolii trec drept talent, sunt uitate întâmplările greu de acceptat, rămân minciunile - amintiri dureros
GAgeorge avramțara asta
iubești țara asta frumoasă unde fiecare salon de spital are câte un bolnav serviabil care încearcă să compenseze și o femeie de servici care te ceartă la fel de pasional cum spală pe jos, doar
GAgeorge avrambalada îndrăgostitului
din cauza ta iubesc tot ce-mi vine în minte, locurile în care n-am fost, timpul care-mi scapă, până și viața înmugurind în bezna pământului, dacă n-ai fi tu, nu m-ar interesa încălzirea
GAgeorge avramcrouching tiger, hidden dragon
plutesc în aer fulgi ca în filmele asiatice care se alintă în bătaia luminii, înaintăm cu precizia artelor marțiale, după ani de antrenament în singurătate sărim peste acoperișuri, ne-am
GAgeorge avrampoveste de primăvară
“cum să descrii ce s-a petrecut, după ce te întorci din locul în care ai ajuns cu ultimele puteri? cei care, la fel ca tine, vor atinge limitele de la care mintea nu mai poate căra corpul, pot
GAgeorge avramshopping
casierița îmi aduce aminte de o veveriță timidă, nu mă pot conecta la ochii ei suspicioși, afară drumul e neschimbat, duce la aceleași blocuri în jurul cărora noaptea vin monștrii să
GAgeorge avrameden tv
împăcarea de seara târziu, ecranul pâlpâie în beznă, petele dispar miraculos, setea se stinge continuu, cuvintele ajung la destinație împreună cu mașina silențioasă, mâncarea și
GAgeorge avramfără noi
întâmplări neștiute cresc în subsolul lumii, spirite umplu corpurile deja prea pline, trec prin noi ca tăișul prin unt în zilele calde, se întorc ca un cancer pentru a o lua de la capăt cu
GAgeorge avramfericirea
jucăriile stricate din spatele minții, dorințele îmblânzite pentru o vreme, amintirile ținute secrete sunt ale tuturor, chiar și dragostea fiecăruia e a tuturor. și totuși, se întâmplă în așa
GAgeorge avramvis
dacă o țin tot la stânga prin găurile gardurilor, peste străzile slab iluminate, încetinit de amintiri la fiecare pas, până la urmă, cu ultimele puteri și cu puțin ghinion, o să ajung
GAgeorge avrammașina
am încercat să urăsc, apoi să iert, până la urmă m-am convins că nu e altcineva de iertat, nimic de urât, celălalt sunt eu - schimburile de priviri, atingerile ce țin la un loc, cuvintele spuse
GAgeorge avramlângă tine
e insuportabil cât de tânăr am fost, prin locuri ce schimbau între ele lucrurile iar și iar oxidate, până li se dezvăluia sensul imaginar e aproape o mângâiere că în spatele sufletului chircit
GAgeorge avramdeschiderea
deschid ochii și ei încep să te deslușească treptat, acum mulți ani au apărut primele semne ale uitării, dar încă mai știu cum se rostogolește ziua peste noi, pătură prea mică pentru frigul în
GAgeorge avramo atingere liniștită ca vântul oprit
am trăit târâș schimbarea distantă a anotimpurilor, durerea mută, senzația morții iminente, frica, visând prin țiuitul continuu din timpane la pomi înfloriți și roade mai presus de percepție, cu
GAgeorge avramla umbră vom planta zmeură
trebuie să începem de undeva, indiferent de unde, restul va veni de la sine, așa cum se întâmplă cu un poem lung care în cele din urmă ne eliberează din îmbrățișare să începem cu mine și
GAgeorge avramziua asta prea lungă
în zadar ne urcăm pe pereții îndreptați către sud, degeaba escaladăm crăpăturile spre colțuri în care păianjenii ne așteaptă flămânzi nimic nu mai lasă să respire ziua asta prea lungă, nu
GAgeorge avrambunica
stă pe pat cu fața la fereastră și tace, în spatele ei se aud încet voci la televizor, e supărată și vrea să fie lăsată în pace, la vârsta ei nu mai știe bine ce se întâmplă în jur, afară
GAgeorge avramvisul viei, vinul vechi
rădăcinile tale sunt viguroase, și-au găsit calea, te fixează sub soarele arzător, dormi în tăcere atunci când vremea e rece, pentru ca primăvara să te spargi în sute de flori secretele tale
GAgeorge avram