Poezie
visul în care ai renunțat
2 min lectură·
Mediu
nu mult după, noaptea a început să vorbească,
am lăcrimat când a îngânat primul tati,
mi-am zis: somnul nu va mai fi la fel –
în seara de dinainte tocmai îmi răsesem barba și
mi-ai spus că nu mai sunt bărbatul de care te-ai îndrăgostit,
să mai legeni și tu noaptea, s-o mai schimbi,
m-am săturat să mă tot trezesc, ai zis;
aveai privirea cealaltă, nemiloasă, neputincioasă,
m-ai amenințat, extenuată, cu apocalipsa:
doar cei care-și alintă întunericul vor supraviețui
când te vei gândi la mine, uită-te în oglindă, ai zis,
oamenii vor fi acolo, mai aproape decât par,
privește-i prin limpezimea odraslei noastre,
avem nevoie de eroii parcărilor, de gladiatorii noxelor, cei aleși,
de forța sufletelor lor mici, persistente, de maidanezi;
ei trag tăvălugul speranței peste melancolia noastră,
ascunsă în spatele plaselor de insecte – scut firav, indestructibil,
împotriva abuzurilor, revoluțiilor, controlând perpetuarea;
acolo, în sălbăticie, pe frontul populat de mașini grațioase,
va cutreiera noaptea noastră înstelată, distrasă –
va avea aceleași șanse ca o fiară în bătaia puștii, ai zis,
același zâmbet lent, scăpărător, după ce s-a auzit împușcătura
spre dimineață am adormit cu noaptea în brațe,
toropit de cântarea luminii glumețe, fără de minciună,
sub mângâierea ei înstăpânită peste ce nu aparține nimănui;
am fost mândru de tine atunci, în vis – nu mai erai nicăieri,
în sfârșit renunțasei la noaptea noastră gânguritoare
084.649
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- george avram
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 225
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
george avram. “visul în care ai renunțat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-avram/poezie/14146599/visul-in-care-ai-renuntatComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPDistincție acordată
EPemilian valeriu pal✓Din punctul meu de vedere o zicere consistentă și naturală, lucidă, fără dramatisme inutile și fără convulsii prea personale. Acel „doar cei care-și alintă întunericul vor supraviețui” m-a cucerit, e un poem în sine.
0
GADa, deși am abuzat un pic, intenționat, de adjective, mă bucur că nu sună prea dramatic/patetic. Mulțumesc.
0
EGDistincție acordată
Este unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-am citit în ultimul timp aici. Are acel discurs și acea doză a metaforei ce susțin mesajul și-l slujesc fără ostentație. M-a cucerit pretextul de la care comunicarea se face printr-un ”interpus”, anume, ”Odrasla noastră”. Felicitări și stea!
0
GADa, uneori poezia se lasă scrisă mai bine decât de obicei, e mai mult meritul ei până la urmă. Vă mulțumesc, mă bucur că v-a găsit și v-a atins.
0
AR"doar cei ce-și alintă întunericul vor supraviețui" e un poem în sine, îți rămâne pe retină (ca-n reclama aceea tembelă) încercând să-l vizualizezi
0
GAFiecare vers ar trebui să fie un poem în sine, din păcate prea rar se întâmplă să fie așa. Îmi pare bine că versul ăsta rămâne imprimat, mulțumesc.
0
DCDistincție acordată
e misto ca discurs, luate separat unele chestii nu ar tine. dar e un text rotund, cu tonalitate identica de sus pana jos si-mi place aceasta asumare a parasirii, autentica si egala cu sine.
0
GAUnele versuri chiar sunt scrise separat, la câteva zile distanță, abia apoi mi s-a legat totul. Așa că mă bucur că poemul se vede din afară rotund și că transmite până la capăt. Mulțumesc.
0