Poezie
De ce dor oamenii
1 min lectură·
Mediu
Oamenii dor
fiindcă se mută din aproape-n departe,
ca niște nori care, după ce-au stins arșița,
te lasă-n pustiul de dor.
Te mai dor
când se ghemuiesc într-o inimă străină,
ca niște feți dorindu-și
o altă naștere.
Dar nu despre motivele durerii
doream să vorbesc,
nici despre necunoscutul din om
sau, mă rog, despre necunoscuți între oameni.
Când aproapele-ți devine departe,
fără a se depărta cu vreun pas,
zâmbește și lasă durerea!
Zi-ți și tu simplu:
„Ãsta o fi teleportat dintr-un alt timp,
iar ăla pe care-l știam
o fi pe vreo altă planetă.”
Apoi, de unde știi că nu ești tu
cel plecat-depărtat,
că nu cumva starea pe loc
ți s-o fi părut risipă,
și-ai luat-o din loc
pe cărări neumblate,
iar aproapele-străin
n-are cum să te vadă?
Fiecare cu tristețea sa,
nod în gât sau strângere de inimă!
Dar nu e-n lume atât întuneric
să hrănească moartea din fiecare.
Ne salvăm prin cuvânt,
faptele noastre să fie
ca urma lui Dumnezeu
pe Pământ.
043.525
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “De ce dor oamenii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14109919/de-ce-dor-oameniiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPMulțumesc frumos, doamnă Teleoacă, pentru opiniile critice. Sigur că acele antonime, „aproapele” - „departele” au fost utilizate de mai mulți, eu însumi mai folosind acești termeni, încă de acum vreo douăzeci de ani, într-un text cu un alt subiect, unde „jocul„ se petrecea în oglinda orizontului.
Versurile acelea două așa au venit, referindu-se la starea de moment, deși „lumina” este unul dintre laitmotivele a ceea ce scriu. Am fost și eu contrariat când scriam, m-am oprit puțin, apoi am continuat, convins fiind că voi găsi o altă stare, când aș putea modifica și utimele patru-cinci versuri, prea imperative și oarecum didacticiste.
Drept urmare, am eliminat patru versuri inutile din prima strofă (chiar dacă spuneau ceva, dar erau cam redundante), am mdoficat și cele două versuri „incriminate”, și finalul, dând o cu totul altă conotație.
Versurile acelea două așa au venit, referindu-se la starea de moment, deși „lumina” este unul dintre laitmotivele a ceea ce scriu. Am fost și eu contrariat când scriam, m-am oprit puțin, apoi am continuat, convins fiind că voi găsi o altă stare, când aș putea modifica și utimele patru-cinci versuri, prea imperative și oarecum didacticiste.
Drept urmare, am eliminat patru versuri inutile din prima strofă (chiar dacă spuneau ceva, dar erau cam redundante), am mdoficat și cele două versuri „incriminate”, și finalul, dând o cu totul altă conotație.
0
GPA sw citi cu virgulă după cuvântul „departele” de la începutul celui de-al doilea rând al comentariului meu; de asemenea, „modificat”, în ultimul rând. Oricum, cred că se înțelegea.
0
DT.. foarte mult cum ați modificat... acum, textul are acea "coerență", inclusiv în sensul în care îl vedeam / receptam eu...
0
Cât privește aproapele, mai în glumă-mai în serios, eu însămi folosesc cuvântul departele pt acoperirea ariei semantice... evacuate, volens-nolens, de... antonimul aproapele. Așa este, din păcate: depărtarea nu are deloc nevoie de distanțări fizice / geografice pt a se instaura. (În același timp, apropierea nu este la modul absolut condiționată de spațiu.) Câteodată, sentimentul îndepărtării / înstrăinării survine față de tine însuți: probabil, toți am trecut la un mom. dat prin așa ceva (în literatura de specialitate, se vorbește despre... depersonalizare; dc o depășești, mai bogat vei fi!!)
2 versuri ff triste:
„Nu e-n lume atâta lumină
s-acopere moartea din fiecare” DAR:
Iubirea / mila lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul cel mai mare, decât tt păcatele la un loc... Iar, atunci când ne suntem fideli nouă înșine, cd nu există fisuri între ceea ce suntem și ceea ce exprimăm (tocmai vorbeam despre mască / nuditate etc.), atunci Iubirea Lui face ravagii... frumoase!!