Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

nu e opțional

file de jurnal afectiv

1 min lectură·
Mediu
inima mea asta
făcută dintr-o bucată de stofă permeabilă
într-o dimineață în care
Mama nu mai găsise nimic altceva la magazin și
Tata nu s-a întristat nu s-a...
a deschis larg porțile
ca să vin ca să viin...
desculță
colorată și
vieeee
inima mea asta
care locuiește peste drum de prăpastie
peste drum de tine
ținta numărul unu găzduind fulgere și târziuri toate ploile
ce n-au mai încăput în afară și igrasia lor și țipătul
pe toți solitarii
muțenia speriată în zgomotul trecerii
inima mea asta
făcută din mine
din toate băsmăluțele alb-roșii ale copilăriei
din julituri și din praf din ochii îngerilor
din infinitul fluturilor care au fost vreodată
zurgălăi intempestiv aruncați peste
fața cerului
inima mea asta
neeufonică
fără vreun simț estetic
nici al măsurii
fără asigurare
pe care
atunci când o veți devora
o voi ține ascunsă bine
023.733
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
141
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “nu e opțional.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14110658/nu-e-optional

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@iulia-elizeIEIulia Elize
da, Luminița, inima se ascunde frumos, pe la tine, pe aici, în poemul acesta. este simplu și frumos ca o apă clară, dezvăluie un univers emoțional reverberant. mi-a plăcut să trec, să însemnez! și, mărturisesc, am mai citit multe ”file de jurnal”, poetice, de pe la tine, sunt deosebite toate... ca și carcateristică generală, dezvăluie o maturitate stilistică bine împământenită. mult succes și în continuare, și ... continuați, stimată doamnă! pe același drum frumos!


cu toată sinceritatea,

Iulia E.

0
îți mulțumesc foarte frumos pt comentariu, inclusiv pt faptul de a mi-o evoca pe Bunica mea miraculoasă, chemându-mă... Luminița (Cred că Bunica fuse inspirată și... inspirația asta nu vine chiar așa din... senin!! // O vreme, mică fiind, mi-am tot alungat diminutivul de la lumină (aș fi vrut ca al doilea prenume să fie.. Liliana sau-.. sau..), mi se părea anost, aiurea, în orice caz nu pt mine... motivul??!! o spun acum conștientizând: așa se numea o fată de la aceeași scoală care mie pur și simplu nu-mi plăcea. nu-mi plăcea. și pace.)Si, da, ai dreptate, Poezia asigură (apropo de.. asigurări / neasigurări!!) garantat nu doar prezervarea minunii din piept, ci si proliferarea aceea în sensul infinitului(oare, unde sfârșește sensul?!). Am simțit și eu o anume "împământenire stilistică", dar, fără îndoială, mult mai este de... devenit! Si, stimată doamnă, da, cred că nu e o idee chiar așa de rea... SÃ CONTINUÃM!

Cu prietenie, DL
0