Dana Banu

exceptând prima strofă pe care nu am înțeles-o deloc(cam cum nu înțelegi tu discursul nicăi mădălină, fie vorba între noi nu ești singur pe lume, chiar râdeam cu niște prieteni zilele trecute pe tema asta a celor care se luptă din greu să se exprime într-un limbaj artificios, cu savantlâcuri firoscoase) poezia mi-a plăcut, te recunosc deja, ai rupturile alea aparent ilogice, declicurile ciudate care te scot în evidență și te fac ușor de reținut

titlul mi se pare și el reușit, subtitlul nu...

reușită mai e și imaginea din strofa 3, condensezi în 4 versuri o poveste întreagă, lași imaginația cititorului să defrișeze terenul

m-am obișnuit destul de greu cu stilul tău dar acum vreau să spun că încep să îl percep mai bine(uneori desigur:))

salut

sunt conștientă că poezia e foarte slabă, am scris textul ăsta mai mult ca să scap din starea poeziei anterioare

cum spune un prieten foarte bun de-al meu(actor): \"pot să citesc și cartea de telefon cu intonație și voce faină\"

treci foarte rar pe la mine prin pagină cu semn...eu te citesc mereu, uneori nu înțeleg foarte bine ce scrii, alteori înțeleg...dă-mi voie să îți spun că dacă te-ai oprit cu semn de lectură aici pentru mine e onorant

te salut dintr-o poezie care putea să fie mai mult decât este

mulțumesc

greu de elaborat un comentariu justificator de stea atunci când vine vorba de sonetele tale, Adrian,

Doinaș spunea că sonetiștii au cu toții ceva din fervoarea uscată a unor călugări autoflagelanți, ce mă face însă pe mine de fiecare dată să te citesc și recitesc cu atenție și cu o plăcere a lecturii de nedescris e ardentul pe care tu reușești să îl cuprinzi în forma asta fixă ce nu se lasă stăpânită de oricine,

sculpturalitatea acestei forme nu îți îngrădește mesajul, dimpotrivă...sonetele tale, Adrian Munteanu, au o anatomie interioară proprie,

eu, ca atent cititor al tău găsesc mereu în sonetele tale, dincolo de un tragism sublimat cu artă, un viu palpabil și niciodată dezamăgitor

ai un sunet propriu, depășești rigoarea impersonală a formei,

întâlnirea cu sonetele tale e de fiecare dată un moment de sărbătoare pentru mine

cu bine,

mulțumesc pentru lectură, apreciere și semn

ce pot să mai spun? păreri și păreri, comentarii și comentarii, ceea ce unora li se pare foarte bun altora li se pare deuzastruos, fiecare e convins că părerea lui e literă de lege, piatră de hotar....

până la urmă însă, dincolo de toate, rămâne într-o singurătate perfectă autorul și textul său...

să știi că m-am tot învârtit pe lângă textul ăsta...e bun, vecine, e chiar bun, e unul dintre cel mai apropiat de sufletul meu poem pe care l-am scris de o bună bucată de vreme încoace, acel \"abitir\" din final scârțâie anost dar asta e...

repetițiile ce mai apar pe ici pe colo nu sunt involuntare, e aici un monolog poetic ce se lasă descoperit doar celor ce știu să vadă dincolo de vremurile de astăzi...nu degeaba am pus linkul spre cântecul phoenixilor...

mulțumesc pentru că știi să vezi și ai văzut

salut

Să îi fie țărâna ușoară lui Bicuță.

Mare personaj...

Marius Nițov, Ioana, vă mulțumesc pentru lectură și aprecierile lăsate aici


să ne citim cu bine

Mihai, nu prea văd care e legătura între copacul scuturat, chiciură și textul meu, eu zic că ai luat-o razna rău de tot în comentariul ăsta. Hâș de aici! bine?!

vezi tu, ăsta e un poem în proză, deocamdată îmi place....dar cred că mă știi deja...s-ar putea să mă răzgândesc, mâine să mi se pară și mie \"nereușit\"

mulțumesc pentru semnul de lectură

sinceritatea nudă e demnă de apreciat

poezie de o prospețime a coloritului demnă de remarcat, o construcție zveltă cu ritm interior bine susținut

un lirism direct și nealterat care se desfășoară pe parcursul textului cu un anume dramatism sublimat care surprinde și convinge

un rafinament aparte, estetism și transparență...

da, e aici o poezie care seduce prin liniile sale suave și mai ales printr-o senzualitate certă și încântătoare

a fost pentru mine cu adevărat un moment de lectură plăcut

cu bine,

mult timp am crezut și eu în necesitatea asumării de către editori printr-un comentariu a recomandărilor făcute... mi-am dat seama în timp că asta nu se va întâmpla niciodată...

nemulțumiți vor exista mereu,

în cazul în care s-ar face publice listele cu editori ar risca să explodeze antipatiile în polemici suburbane(ca de atâtea ori) nu văd, sincer, cine ar mai accepta să fie editor(am înțeles că și așa sunt foarte puțini...dovadă întârzierile cu care sunt aprobate textele și comentariile celor cu nivel mic), cine își va asuma riscul de a fi comentat(în cele mai multe cazuri) aiurea, cu falsitate, fără să primească decât rar sau deloc păreri constructiv-critice, astea după părerea mea sunt mult mai importante decât \"periuțele\" de moment...câți se vor mai lega gratuit(am înțeles că e o treabă ce ține de voluntariat) la cap...și dacă dispar editorii se cam duce și agonia

da, totul ține de subiectiv...

regulamentul spune foarte clar: \"ATENTIE! Nivelurile de acces nu reprezintă în nici un fel valoarea unui autor sau a textelor pe care acesta le publică pe site, ci mai degrabă nivelul de acces tehnic la facilitățile existente în site, și eventual a nivelului de credibilitate pe care acesta îl are relativ la funcționarea pe ansamblu a facilităților site-ului.\" deci nu văd de ce li se dă atâta importanță,

să nu se considere că sunt total pentru păstrarea anonimatului editorilor, sincer vă spun(nu e prima dată când o fac), că mă deranjează și pe mine tot circul de la recomandate dar nu văd nicio ieșire din acest cerc vicios, oricum recomandatele vor rămâne mereu vehement contestate și nici nu mi se par de o importanță prea mare...

în fine, mie îmi place agonia chiar dacă iau pauze din ce în ce mai lungi, dacă nu mai am cu cine să comunic e firesc să tac, singur e cam greu să vorbești...


până la urmă orice agitație e inutilă, agonia va funcționa dincolo de toate, inclusiv de calitatea textelor...e un site popular, pentru mase, cum bine spunea unul dintre comentatorii de aici

multă inspirație vă doresc și spor la scris

părerea mea e că regulamentul actual e bun mai cred că puțini îl citesc și că el nu e respectat, am asistat cu toți la flagrante încălcări ale lui(de exemplu steluțele galbene acordate de același steluțar aceluiași membru poezie.ro, comentarii neelaborate justificatoare de stele etc)

pe de altă parte, faptul că poeți cu un real talent au ajuns să aibă nivel scăzut și au fost \"exmatriculați\" de aici în urma comentariilor \"ciudate\" pe care le-au lăsat e iarăși oarecum aiurea, cred că oamenii care scriu, creatorii în genere, au perioade și perioade, nu pot fi obligați să devină peste noapte critici literari și oameni de o obiectivitate perfectă

mediul virtual rămâne un mediu alunecos...

ce pot să spun și spun:

1. editorii ar trebui să fie anonimi, e dificil, penibil, chiar de prost gust(mă gândesc) să vezi coruri de aplaudaci sub textele lor, să-i vezi recomandați de n ori, e dificil și chiar penibil să fie expuși în văzul lumii absolut dezbrăcați, editorii ăștia sunt până la urmă niște autori, cred că au dreptul la niște păreri sincere;

2. offtopicul există deci trebuie să funcționeze pentru toți în aceeași măsură, nu văd de ce se scade nivelul unor autori de talent pentru comentarii de offtopic, să fie trecuți în offtopic și gata...nu să li se scadă nivelul;

3. cenaclul ar trebui să funcționeze, dincolo de toate poezie.ro e o comunitate de oameni reali;

4. eu, dana banu, VREAU să li se redea nivelul unor membri care au dat texte, comentarii și mai ales culoare agoniei.ro(ioan peia, mihai zabet, dumitru cioacă genuneanu, andu moldovan, și alții pe care nu mi-i mai aduc aminte în acest moment sau nu îi știu) în cazul lor cred că punctul 2 de aici ar funcționa perfect;

5. cred că un forum valabil nu ar strica, cine vrea să se lupte ar avea acolo spațiu de desfășurare


pe moment cam asta ar fi

și da, e foarte greu, trăim aici într-o lume virtuală unde totul este posibil, niciun regulament nu va nivela orgoliile, frustrările și mai ales, înainte de toate, talentul

vă salut cu zâmbet integru

PS: am efortat un răspuns în fix 5 minute(mai am 5:))

*morbid

(auto)ironia asta a ta mereu îți salvează textele și le duce într-o zonă a poeticului asumat cu luciditate

nimic abrupt aici, finalul sare în ochi, face tumbe și râde ușor amar dar totuși cu gura până la urechi

păstrezi nealterată claritatea discursului poetic, asta apreciez eu la scrisul tău, spre deosebire de mulți autori de aici care au sâmburele inspirației mort sau norbid tu ești viu, real, luminos între literele tale,

acestea fiind spuse, textul citit, antonul cel înzăpezit lăudat,

pâș, pâș, pâș, mă duc mai departe

da\' mă întorc la textul viitor

impresionant distihul final, are un colorit aparte, rămâne în memorie...

reușit acest text cu fragmentări ce se îmbină într-o coerență fresh,

anatomia unei zile cuminți, se întrevede în fundal, ca în toate textele tale, sensibilitatea autoarei

la finalul textului spui că e ziua ta de naștere...atunci îți spun și eu la finalul comentariului: \"la mulți ani, Maria!\"

salut

din păcate regulamentul casei îmi interzice să îți acord o stea(știu că ți-am înstelat tot eu și textul anterior)

deși apari rar pe agonia ești cu siguranță, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mai exersați prozatori de aici,

descrieri și personaje savuroase, ton incitant, reușești să captezi atenția cititorului, un colorit aparte

ai stil,

felicitări!

cititorul tău fidel,

vă mulțumesc pentru comentariile care dovedesc o atât de bună înțelegere a poeziei mele de aici,

ați descifrat mesajul și ați rezonat într-un mod care pe mine ca autor mă bucură și onorează,

să ne citim cu bine,

ce m-a oprit cu semn de lectură aici e ritmul acestei poezii, o anume melodicitate care cucerește, o curgere bine susținută, verbiajul deloc anodin și mai ales echilibrul unei voci poetice care se reține,

trebuie să recunosc însă, versul final nu îmi pare să avantajeze construcția, dimpotrivă, duce spre un loc comun...

cred că e pentru prima dată când citesc pe agonia o poezie scrisă de tine dar cu siguranță voi mai reveni

cu bine,

știi, am eu o vorbă...nu pot fi mereu și pentru toți genială:))

din câte îmi aduc aminte îți plăceau vechile mele poezii, cel puțin așa se înțelegea din comentariile tale...

mulțumesc, vecine, pentru că mă citești și apreciezi

cu bine,

venind din partea ta o astfel de apreciere e mai mult decât măgulitoare

mulțumesc pentru semnul de lectură

salut