Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@florin-andorFA
Florin Andor
@florin-andor
Poezie

Omul din luntre

... percepții

1 min lectură·
Mediu
obișnuiesc
să uit că nu sunt
unicul
și pasărea lovește mereu
cu aripa de argilă
voce de femeie aruncată prea sus
pe deasupra vadului pesemne
a plouat la munte
încă un timp
***
nu pot scăpa de aici
săpând
cu falangele
găuri adânci în celălalt
pământ
de vină a fi apa obișnuită
prea obișnuită să ia
vorba înapoi
***
stau și te întreb
meștere
de ce ochiul pământului gras
ochiul verde
îmi ține legați în lemn greu
de nuc
umerii prea largi
***
ultimele căruțe au trecut
împinse de la spate
pe nimic
pe limba celor fugiți roțile de lemn
se amestecă
urmărind un gând anume
suflet de om
vadul bătrân
***
nu-mi doresc vâsle
mai lungi
cuvintele trag peste apă
tăcerea mea o jumătate de noapte
dinaintea luptei
trec pescari cu ochi sinilii
pomenindu-ți numele
într-un pustiu alb
***
055.992
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
140
Citire
1 min
Versuri
45
Actualizat

Cum sa citezi

Florin Andor. “Omul din luntre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/1763040/omul-din-luntre

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@teodor-dumeTDTeodor Dume✓
să mă întâlnesc pe acest site cu un conorășean de-al meu, ca pe republicii din oradea.
După întâlnirea de azi, am cotrobâit prin poeziile tale și văd că ai un stagiu vechi pe site, iar poeziile sunt îmbrăcate frumos cu multe imagini de referință.
\"stau și te întreb/ meștere/de ce ochiul pământului gras/ochiul verde/îmi ține legați în lemn negru de greu /de nuc/umerii prea largi\"
Recunosc că și azi am citit un text bun.Mă bucur de întâlnitre.
Mult succes!
Cu sinceritate,
Teodor Dume,
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Uităm că nu suntem unici și avem impresia că omenirea orbitează în jurul nostru și că odată cu moartea noastră o lume întreagă se stinge.
Femeia pentru bărbat este ca o pasăre ce zboară în mintea masculină printre gândurile ascuțite numite gelozie și trădare și uneori este străpunsă de steiul urii.

0
Distincție acordată
@dana-banuDBDana Banu✓
poezie de o prospețime a coloritului demnă de remarcat, o construcție zveltă cu ritm interior bine susținut

un lirism direct și nealterat care se desfășoară pe parcursul textului cu un anume dramatism sublimat care surprinde și convinge

un rafinament aparte, estetism și transparență...

da, e aici o poezie care seduce prin liniile sale suave și mai ales printr-o senzualitate certă și încântătoare

a fost pentru mine cu adevărat un moment de lectură plăcut

cu bine,
0
@mihai-amaradiaMAmihai amaradia✓
nu stiu de ce, dar acum numai pot suspecta valoarea acestui text, ma feresc sa laud, pentru cum ma feresc sa-l aduc pe prietenul meu sorescu in discutii.

e ceva medicamentos cu textul acesta.
0
@florin-andorFAFlorin Andor✓
Teodor,

... în lumina galbenă oamenii par mai mari ... sunt doar o iluzie(în exercițiul funcțiunii), mă iartă de rătăcire printre cuvinte închipuite ... la bună veghere :)

Răzvan,

... un suflet cald aproape, fără cuvinte (flacăra e silueta strâmbă a unei cruci) ... mulțumesc frumos de trecere, ai grijă de tine :)

Dana,

... fără urmă de flatare mi-aș dori măcar unul dintre texte îmbrăcat în vocea ta (coajă de brad ori mal înalt pe unde coboară cuvintele închipuite) ... mulțam fain de trecere (printre cuvinte) și veghere :)

Mihai,

... nea miai, mă feresc de cine aruncă flori, ca să-și ușureze sufletul ... încolo numai de bine, cumva medicamentos, în doze mici mici ... mulțumesc frumos de surâs și lentilă spartă, în stea ;) ... la bună veghere :)
0