o zi perfectă

ghiciși la fix care ne sunt zilele perfecte păi ce zile sunt alea cînd în bucătărie e mai cald ca-n frigider? Nu au nici gram de poezie!Nimic mai poetic pentru mine decît să-mi clănțăne și creierii din cap, să fac sală de fitness poetic la mine acasă...:)
Bai dă uei teleap-teleap e de la calu\' lu\' Făt-Frumos înainte de faza cu tava de jăratec avea doar două viteze:
încet și foarte melc turbat...:)
Întotdeauna voi admira la tine cum surprinzi cotidianul, derizoriul și insignifiantele noastre miracole de zi ci zi.
Cu urarea de an nou savuros și balșoi,
același amical și drăgăstos,

Un final cu un zambet, pe care il astepti oricand de la un poem semnat Liviu Nanu. Asa trec zilele, cu o camasa, doua, una a Lui, alta a lui Nexus...
Am zis bine?

George, la fel ca zilele pe care le aduci în discuție, așa îmi par și mie anumite texte-poeme care seamănă mai mult cu niște jurnale. Adică apreciez biografismul în poezie, dar este o limită peste care mintea mea nu mai poate percepe lirismul. Am căzut și eu în greșeala asta, mi-au atras atenția cîțiva, sper să n-o mai repet. Nu am nimic cu jurnalul ca gen literar, dacă e scris cu latent poate avea și ceva poetic în el, s-au mai văzut cazuri. Cred însă că se cam exagerează. Dar poate sînt eu demodat și viitorul mă va contrazice. Textul meu se vrea a fi o parodie, așa cum ți-ai dat seama. Dacă este inspirată sau nu, rămîne la aprecierea cititorilor. Onorat de vizită. La mulți ani!
Alina, acum cîțiva ani (cred că 5 sau 6), Nexus făcuse un cont pe care scriam amîndoi, cont desființat de vreo trei ani, parcă. Alte vremuri...parcă nu era lumea atît de încrîncenată, e drept, eram și mai puțini, vreo 2000, mai aveam timp să ne citim unul pe altul, cu mai multă atenție. Dar tu știi foarte bine, ce tot vorbesc eu aici? La mulți ani!

un verosimil familiar construit molcom, limpede, aparent resemnat. rețin repetarea finală, tandrețea pe care o implică.

(auto)ironia asta a ta mereu îți salvează textele și le duce într-o zonă a poeticului asumat cu luciditate

nimic abrupt aici, finalul sare în ochi, face tumbe și râde ușor amar dar totuși cu gura până la urechi

păstrezi nealterată claritatea discursului poetic, asta apreciez eu la scrisul tău, spre deosebire de mulți autori de aici care au sâmburele inspirației mort sau norbid tu ești viu, real, luminos între literele tale,

acestea fiind spuse, textul citit, antonul cel înzăpezit lăudat,

pâș, pâș, pâș, mă duc mai departe

da\' mă întorc la textul viitor

*morbid

mi-a placut cum ai stat in autobuz si ai mestecat guma imaginar, acasa branza pe paine, f buna,camasi calcate, chestii casnice si uite ziua a trecut pâș, pâș.
ziua perfecta este spre casa si acasa.
mcm

il cunosc pe nanu de ceva vreme. vorbeste putin, gandeste mult, l-am urmarit cu atentie. poezia lui este un reportaj de buna calitate a simtirilor pe care i le provoaca spiritul sau de observatie, privirea ghidusa si sarcasmul organic, care se manifesta reflex. el, nanu, este un original cronicar al propriei fiinte,cam sfasiata (caci \"cracanata\" suna urat, iar de rastignit nu e) intre un spirit lucid, critic, dar si cu o paradoxala componenta ludica, si realitatea nonTV pe care o simtim cu to(n)tii. Doar ca poezia lui o reda foarte personal, trimitandu-mi un foarte placut damf sorescian.

Mădălina, Dana, Carmen, Bogdan - Onorat de vizită și semn. Poezia a fost scrisă în ideea unei parodii (spuneam mai sus) la poezia jurnalistică, la confuzia care se face între liric și altceva. Se pare că mesajul a fost receptat așa cum trebuie.

ca Bukowski citit pe Für Alina de Arvo Pärt.

Persiflare și autopersiflare, dar mai ales ludic. Iar livrescul din final aduce un plus calitativ poeziei. M-am bucurat de o poezie bună care m-a făcut să-mi amintesc de o \"Scară la cer\".

Violeta Savu, Catalin Pavel - îmi cer scuze pentru întîrzierea răspunsurilor, n-am primit feed back de la comentariile voastre, abia acum le-am văzut, deschizînd această pagină. Cătălin, mulțumesc pentru trimitere. Violeta, mă bucur că poezia mea te duce și în altă parte, chiar fără să-și propună asta. Autopersiflarea este sinonim la autoironie? Da, oarecum, există nunanțe cică. Onorat de trecere și semn.

si uneori cind mincam brinza pe piine si ne mestecam plombele ne credem unici!
asch, teleap teleap si aoleou.....suntem uneori perfect copiati....iar redarea in oglinda lui \"Nanu\" ma simt un fel de spectator al lui Tarkowski......si nici pe departe ca v-as fi uitat in toate rastimpurile care nu ajung spre lumea virtuala
multam de oferta literara

Anni - naturalețea gesturilor simple poate fi pusă și în versuri. Eu asta am încercat și mă bucur că s-au găsit cîțiva cititori cărora să le și placă oferta mea lirică. Onorat de trecere și semn, poate o traduc în germană (că n-ar fi prima dată) :)

Un text cald, pitoresc si expresiv, cu imagini simpliste dar atragatoare, un pic rustic cu aer de vechime nu de mult apusa, o nota pierduta si foarte fada de caracter a la Creanga, un text bine strucurat - toate astea ca sa descrie o zi perfecta.
Nota bene: O zi perfecta nu trebuie sa fie neaparat o complexitate de fenomene extraordinare - asta e ce mi-a placut cel mai mult la text, ca e un text reusit ce reflecta o zi foarte ordinara dar care pentru dumnevoastra aceste momente au insemnat enorm si ati stiut sa le prezentati in asa fel incat sa placa si cititorului.

Felicitari!

Marius!

Marius, onorat de trecere și semn.