Violeta Savu

cât mi-ar fi plăcut în zori de zi să-mi stropesc obrajii cu apă de izvor ținută în clondirul ce-a fost odată al bunicii dimineața apa curge cu sunet monoton îmi rimelez ochii în fața oglinzii

ca un palmier străin voi crește în uriașul ursit iar când voi înflori îmi vor scobi pieptul răpitoare avide de lacrimile vii picurate din carne. însă nici vulturii negri nu vor

de trei zile exersez nepăsarea la început îmi cădeau lacrimi pe foi de țigară m-am întrebat cine ar fi fost sulamita dacă n-ar fi avut citeră și mandragore am golit biblia de cântarea

Îmi spui că mai sunt sărbători anul acesta va fi o înviere, apoi o naștere de sânziene. Dar atunci mă vor încurca toate ițele bacantelor ce vor dansa pentru tine în focuri. Nu-ți voi mai ura

Foamea mă leagă de pământ. Mai păstrez la piept amuleta căzută din mâna unui bătrân pe patul de moarte. Toate legendele Nilului respiră discret, duhul morții a evadat și a luat formă de vultur. Nici

Dacă într-o zi voi trage și eu un as de pică Aș vrea să fie vară toridă să port rochița roz Pe care ți-au căzut privirile când mergeai apăsat Spre biserica unde nu se mai țin liturghii de

nesătulă de zile mă voi odihni pe pământ străin animale de pradă setea și-o vor potoli / vor fi blânde ca oile uriașă va crește verdeața ce va hrăni cerbii și lupii în zi însorită fără undă de

îngenuncheam în trupul bărbatului ca-ntr-un templu păgân iar el îmi presa inima într-o amintire străină eu nu mai țin minte decât minciunile frumoase despre o catifea care învelea sărutul

pe sânii mei voi coborî noapte și nori albi îți voi pune pe degete mă voi înălța la șoldul tău doar să-mi ascund fața plină de lacrimi preaplin de dragoste vocea mea stinge tumult fără mirare

Impresionată de legenda Meduzei, Silvia Miler revine acum în fața cititorilor cu volumul de versuri \"Incantațiile Meduzei\" (Bacău, Editura „Casa Scriitorilor”, 2006, prefață de Marius Manta). Deja