Nocturnă

este o \"nocturnă\" interesantă din punct de vedere imagistic; o poezie care se susține \"arhitectonic\" pe umerii acelui trup de bărbat, ca un templu pagân, vizualizând (în același timp) un spațiu închis, presat \"într-o amintire străină\".
o amintire care continuă în \"minciunile frumoase despre / o catifea care învelea / sărutul trivial\", ca un spațiu în spațiu limitându-se într-o închidere pierdută în timp.
mi-o plăcut și acea \"imagine alungită a unui zeu / sfidător nesfârșit îmi condamnă / la moarte blândețea\".
sfărșitul este bine-gândit, focalizând un sentimet, o stare care încheagă întreaga poezie într-o \"nocturnă\" reușită.
felicitări.

citindu-ți poezia, mi-am adus aminte de o încercare mai veche (de-a mea)http://www.agonia.ro/index.php/poetry/94762/index.html

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Cornel, ma simt norocoasa ca am avut sansa sa ma citesti. Comentariul tau e o radiografie atenta si sensibila a poemului. Si simt asa o implinire poetica pentru ca m-ai inteles f bine. Multumesc mult!

Cinste zeului nesfârșit sub a cărui oblăduire s-a născut acest poem admirabil al lupoaicei învingătoare

Un poem desăvârșit aș spune, ca un ritual inițiatic.
Amestec de catifea caldă peste săruturile triviale ale \" unui zeu sfidător\".
Un poem de (re)citit!
tincuta

O poezie - izvor de scenariu, o chemare a strabunelor iele-lupoaice, zeite ale cultului blandetii ratacite intr-un templu pagan... Sa nu-ti faci idoli.

iti multumesc frumos de trecerea ta atenta. Te mai astept.