Prefață

Violeta,
un discurs simplu și tot atât de elegant vine și împlinște întregul.
rețin spre edificare

\"nu vreau să știu de ce diminețile
după depărtarea bunicii dacă privesc
mai adânc în oglindă văd chipul
bărbatului plecat să picteze biserici

primul capitol

foșnetul aspru al rucsacului
ridicat pe umeri
un tren, un vis Rubliov, un copil

într-un abur de cealaltă lume
mi te închipui\"

bucuros de lectură,
teodor dume,

\"culorile se duc în părul meu întunecat\"
Am perceput această poezie ca o imagine în oglinda unui lac, la fel de fragilă, care, la cel mai mic semn de vânt(gând), se modifică, se metamorfozează, devine altceva.
bunica poate ajunge \"un copil într-un abur de cealaltă lume\"
tincuța

Teodor, iti multumesc mult pentru cuvintele alese. Ma gandesc ca din intregul discursului,poate ar trebui sa las ce-ai evidentiat cu atata simtire.Acolo e chintesenta textului.
Tincuta, ce sa-ti zic?! Ma simti atat de bine... Copilul-bunica e liantul puternic dintre noi doua.
cu toata dragostea,
Violeta

Violeta, cu privirea adancita in oglinda te-ai apucat, fara veste, de pictat amintiri. N-ai folosit pensule, n-ai apelat la uleiuri ci ne-ai aratat magia simplitatii - \"se-nmulțesc și-apoi se scurg\" /\"de pe degete curcubeiele sferice\", ne-ai invatat sa ne primenim diminetile cu sentimentul ocrotirii privit dincolo de oglinda - \"nu vreau să știu de ce diminețile\"/\"după depărtarea bunicii dacă privesc\"/\"mai adânc în oglindă văd\" (...). Imaginile tale sugereaza calm, intelepciune dar si parerea de rau a unui copil care, surprinzator, arata multa intelegere unui matur... E acea intelegere pe care ne-am obisnuit sa o regasim la copiii greu incercati de soarta... e magia simplitatii...

Cu bucurie,

Silvia

Ce cuvinte deosebite, Silvia... Mi-au alinat sufletul. Ma bucur nespus ca mi-ai simtit in acest fel versurile. Da, asta era starea mea in momentul compunerii asa cum tu cu multa atentie si dragoste ai observat.
Te imbratisez acum luni de dimineata ca sa-ti mearga bine intreaga saptamana!
Violeta

Voleta,
un poem descriptiv, imagini, ca intr/un tablou retrospectiv. o licrica fluida, grava, cu iz melancolic. emotie si detasare.

retin:primul capitol

foșnetul aspru al rucsacului
ridicat pe umeri
un tren, un vis Rubliov, un copil

într-un abur de cealaltă lume
mi te închipui

cu prietenie,

multumesc mult pentru semnul de lectura. M-au bucurat cuvintele tale, pentru ca m-ai citit si m-ai inteles f bine, asa cum sunt, asa cum scriu. E mare lucru!
multumesc

un poem candid, in care te plimbi prin camari si oglinzi demult parasite, in ograda copilariei.
e o usoara tristete si o nostalgie, cu atat mai mult cu cat, oricat ai incerca, nu poti decat sa imiti timpurile de altadata.
\"nu vreau să știu de ce diminețile
după depărtarea bunicii dacă privesc
mai adânc în oglindă văd chipul
bărbatului plecat să picteze biserici\"
citit placut
cu prietenie,
andrei t

se pare ca te-ai intors din concediu. M-au bucurat cuvintele frumoase pe care mi le-ai scris. Si da, ai intru totul dreptate. Ai simtit bine acea trecere prin odai si \"oglinzi demult parasite\".
Violeta