***

Dulce-amarui final, ca si poemul. nu zic ca e un text bun, doar un text aproape de suflet pe care l-am citit inzapezit pina la sprincene intr-o arhiva modesta.

Emilian, nici eu nu zic că e un text bun, chiar dacă este. Onorat de vizită.

Arhiva ceea secretă despre care zici se află în tine însuți și în momentele grele nu trebuie decît să răsfoiești albumul amintirilor fiindcă cele mai plăcute, sunt sigură, s-au imprimat adînc. Versurile curg firesc dinspre sine, de aici și imposibilitatea de a striga or ipostaza albului excesiv care lucidizează. Îmi plac marginile, cum începi fiecare strofă de la ideea anterior perfectată. Asta menține cursivitatea și cred că anume fluiditatea ideilor, capacitatea de a curge una dintr-alta fără constrîngeri. Apreciez reconstruirea realității prin suflet, imaginarul eliberării. Albastru de regulă liniștește iar tăcerile uneori sunt utile, depinde de felul în care sunt interpretate. În strofa 4 văd că_conștientizezi prezența arhivei în propriul patrimoniu iar finalul parcă deschide spațiile interioare, propriile obiective în viață, țelurile. Oricum e ceva contemplativ și infantil în decuparea planurilor onirice.

Liviu,nici eu nu-ți spun că e un text bun,deși este!Nu știu cum reușești să redai umorul acesta fin, amărui.

Din napoca clujului,cum zicea odiosul
Victor

Liviu,
am citit cu placere poemul tau. te indeamna la visare si lectura. ai reusit sa recreezi spatiul intim cu talent si ales mestesug, sa il redai simplu, onest, fara meandre si constrangeri inutile. remarc umorul sudic, fin, ca un balsam.
cateva sfaturi:
- mi se par cam multe forme de as (gasese altceva);
- dacă aș aduna cîte o bucățică din fiecare zi de ieri/ fara/de ieri/ se subantelege;
- ultima parte, cred, mai trebuie, lucrata...

cu prietenie,
-

Ecaterina, Victor, Petruț - de vineri dimineața pînă duminică seara nu am avut acces la internet, așa că îmi cer scuze pentru întîrzierea răspunsului. Sînt onorat de vizita voastră și de semnul lăsat, iar sugestiile îmi vor prinde bine, sînt convins, deja poemul a suferit cîteva schimbări minore, pe care însă nu le voi face aici, pe site, din respect pentru editorul care l-a recomandat.

La o prima citire mi s-a parut o rupere de inteles si atmosfera intre primele doua strofe si restul, de parca nu s-ar fi legat ceva. Dar a existat si o a doua- doar te cunosc si stiu ca poti fi surprinzator si ghidus si mi s-a parut mai bine, ceva ceva insa mai trebuie, un chelchasoz, stii tu , o scortisoara ca fierbe vinul

Lavinia, eu cred că ori n-ai avut timp să citești cu răbdare, ori eu n-am reușit să mă fac înțeles. Probabil a doua variantă e adevărată. Sau ai tu pretenții prea mari de la mine, un biet versificator. Săru\' mîna pentru lectură și semn.