Dana Banu

dragă Iann,

să știi că mereu citesc poeziile tale de aici chiar dacă ți-am lăsat rar în ultima vreme semne

e o încântare pentru mine să intru în lumea aceasta a ta, fericiți sunt cei care îți sunt ție aproape


s-a descoperit elianul acolo, mic și pitit în interiorul versului, și i s-a luminat ziua și fața a bucurie întreagă

ai o voce poematică amplă, un ton epistolar bine lucrat, să nu uit să îți spun că țoiu lui Tițoiu mi se pare genial, nici Tițoiu nu cred că o duce mai bine:), o lume întreagă aici, cu vraja ei, cu luminile ei schimbătoare, poem de ascultat seara rostit de elian cu voce molcomă, părerea mea deloc modestă:)



cu aceeași prietenie știută,


elian


PS: ahh, văd ultima poză și mor de ciudă că nu am fost și eu pe acolo, oameni frumoși ce sunteți voi

deși acasă vorbesc într-o limbă străină(chiar dacă trăiesc încă în România) iar când, întâmplător și destul de rar, sunt nevoită să vorbesc românește cu soțul meu e o românească foarte ciudată pe care prietenii români aflați prin preajma noastră nu o prea înțeleg, prefer ca în comentarii să nu folosesc niciodată expresii din limbi străine iar în texte cu atât mai mult, e o opțiune, nimic mai mult...

îmi place să cred că nu am prejudecăți, important până la urmă este să vorbim corect limba română, împrumuturile sunt pasagere sau nu, unele rămân altele nu

textele pigmentate cu expresii în limbi străine pot fi bune sau nu, inserțiile de versuri sau expresii în limbi străine nu le fac neapărat pertinente(deși uneori ele dau un sens aparte și își au logica în economia textelor)

mai cred că un filolog trebuie ascultat cu atenție atunci când spune ceva pentru că el are din start un avantaj, știe să spună, adică, mai precis, știe cum să spună, ne poate pune la punct și mai ales ne poate pune virgulele la drumul spre casă din 2 mișcări academice măiastre...

cuvintele noastre ne definesc ca autori(vorbesc despre texte, comentariile sunt cu totul altceva) și trebuie să respectăm în primul rând limba în care le scriem, părerea mea


PS: doamnă Elena Malec, sper să nu am greșeli de limba română prin comentariul acesta:)

cu respect,


dana banu

OZN-ul plin de beculețe nu mi-a plăcut, forțează(ca expresie) cumva,

strofa a doua mi se puternică

în a treia reușești să imprimi o muzică de fond textului

distihul următor dă poeziei viață, trepidație

finalul punctează fain și te trimite direct spre încă o lectură a poeziei

în concluzie,

subtil, finețe strânsă de gât la timp cât să nu cadă în exagerat, un text interesant, plec din textul tău cu saxofonul bătrânului jazzman, e chiar fosforescent, părerea mea


salut

Marina, mă bucură comentariul tău și faptul că rămâi fidelul meu cititor mă onorează, sper să nu te dezamăgesc nici de acum încolo, oamenii cu chitara au fost încă din adolescență aproape de mine iar eu le-am fost mereu prieten de drum lung...

maître Adrian, decât să moară lumea ascultându-ne versurile, mai bine să trăiască și să se bucure ascultându-le:), nu se știe niciodată, poate într-o zi se va întâmpla și acest fapt, eu una aș fi încântată, nu sunt vreun organizator de sindrofii literare, dacă aș fi te-aș invita chiar mâine, e nevoie desigur de public, adică de oameni care să își dorească să ne asculte, pe bune!:)
prima dată când voi mai fi invitată să citesc pe undeva te voi striga peste ape


vă mulțumesc



dana

îi place danei banu și varianta aceasta pe care i-ai lăsat-o aici, mmm, chiar mustăcește ușor îmbufnată că n-a scris-o ea

da\' las\' că într-o zi voi ajunge eu să-mi scriu textele într-o ultima și definitiva formă care să placă tuturor, până atunci mai este(nevoie de mult exercițiu, inspirație și mai ales lecturi)


mulțumesc frumos, tare-mi place când mă lauzi, așa să știi, parcă umblu prin casă mai cu nasul pe sus


o seară bună


dana

eu una am văzut deja expoziția și sincer vă spun, deși plouă prin bucurești și e o vreme de să nu scoți nici măcar un câine din casă tot merită să mergeți până acolo și să priviți cu atenție, ce e real e real și realu\' bate virtualu\', asta-i lege nu-i părere:), bucureștenii au șansa, iată, să privească, să admire sau, în fine, să caște gura la niște lucrări aparte

PS: de nu e așa pe mine să mă înjurați sau mai bine nu :D


salut

felicitări lui Andrei pentru tablourile expuse acolo

ok

mă bucur că ți-a plăcut,

țin minte că mi-ai mai spus o dată(cu mult timp în urmă, nu pe agonia:)) că îți place cum scriu


ne mai citim

servus

o partitură lirică fără stridențe, o anume delicatețe a versului care nu devine excesivă, mult rafinament, bine cizelat discursul poetic, imagini fragile, minuțios redate,

da, eu una am găsit aici o poezie de o finețe aparte

mi-a plăcut


salut

se vede că e un text muncit, trebuie să recunosc că nu prea am citit până acum din opera-ți umoristică dar o voi face de acum încolo


salut
:)

cu siguranță, doamnă Angela Nache-Mamier, cu siguranță așa este...

și până la urmă ce poate fi mai de dorit pentru un autor decât să afle că, iată, sunt cititori care chiar rezonează la cuvintele sale

vă mulțumesc pentru eleganta revenire

sunt onorată de trecerea dumneavoastră printre aceste cuvinte

e aici poezia simplă a unei zile de luni cu ploaie, și da, aveți dreptate, într-un fel, acum pe moment, recitind-o mi-am adus și eu aminte de Verlaine:

\"O, blândul zvon de ploaie
Pe-asfalt și-acoperiș!
Urâtul-când te-nmoaie
O, cântecul de ploaie!\"

încă o dată vă mulțumesc pentru semnul de lectură

cu respect,

dana banu

mă bucur să găsesc un cititor atât de atent al versurilor mele de aici


pentru mine acest text e un exercițiu de esențializare, m-am tot desfășurat pe spații largi în ultimele texte, simțeam nevoia unei reveniri(măcar preț de o poezie) la simplitate și la concentrare


mulțumesc pentru comentariu


dana banu

pașoptistele versuri ale strofei pe care tocmai am șters-o cu radiera le-am scris aseară, restul poeziei acum de dimineață


încă o dată îți mulțumesc, mi-a folosit semnul tău



să ne citim cu bine

s-a dus și omul de ghindă...atât, nimic mai mult de tăiat în acest text de acum

și spun, cu ciudă, dar spun încă o dată, aveai dreptate

ave, moga, decapitații te salută!

ai dreptate, am tăiat pașoptismele

ghicitul în cafea rămâne, îmi place


salve, mulțumesc pentru ochiul bun și semnul de ajutor



dana

cumva te pierzi aici în mijlocul cuvintelor, umorul ăsta e prea decolorat și pe alocuri pare mai degrabă un absurd diluat prea mult, faci salturi ciudate de la o idee la alta, explici mult, nu lași loc de respirație cititorului, părerea mea, nu am râs dar nici nu am plâns de mila textului, e undeva pe o linie de mijloc

vezi tu, Victor, spui cam des în ultima vreme că doar te joci, ideea e că, nu știu, dar aici parcă nu ai deprinderea jocului, spontaneitatea, lejeritatea frazei, te joci încordat, ești mult prea încruntat și rigid în frază și descriere(vorbesc desigur strict despre acest text)
nu ți-a ieșit dar asta nu înseamnă că nu îți voi citi și următorul text cu atenție, cine știe, poate vei fi mai inspirat decât aici


salve

spor la scris

eu spuneam că grafia salvează textul, fără grafia aceea ar fi fost un poem ratat, părerea mea, ratat din cauza expresiilor pe care Anghel ți le-a indicat

tehnica aceasta nu e una noua, a fost folosită încă de la începutul secolului trecut, pe mine una mă atrage și cred că e un drum care merită exploatat, ar fi interesant să mai lucrezi la texte de o asemenea factură, eu una voi privi cu plăcere spre încercările tale din zona asta


spor la treaba și inspirație
:)

grafia mi se pare interesantă dar, din păcate, textul e artificial construit, multe expresii forțate(vezi cele indicate de Anghel)

tema aceea a căderii în celălalt sau a locuirii în celălalt apare obsesiv în majoritatea textelor tale, nefiind originală și marșând pe ea prea mult ajunge să obosească lectorul, părerea mea

cred însă că dacă ai îmblânzi expresiile incriminate ar putea să iasă chiar un text bun de aici

Alice are dreptate, părerea mea, e aici, bine creionat, în tușe subțiri, portretul unei doamne...a fost pentru mine o plăcere să privesc în noaptea aceasta spre el


știi, A, ți-am mai spus, scrii fin, delicat, ai un stil de casă bună și veche, am rezonat

chapeau


elian

nu e un text pentru \"Personale\", știu ce spun...pentru mine personalele nu sunt un fel de coș de gunoi pe unde mai scormonesc din când în gând ci sunt danabanu-uri pasagere, acesta nu e un text pasager, acest text are în el o lumină pe care eu am văzut-o atunci când l-am scris și i-am văzut lumina și după ce l-am scris, nu cred în el dar îl respect

nu mai revin peste text pentru că el în puținătatea ideii lui și în larghețea cuvintelor sale are pentru mine o rezonanță aparte

un text imperfect, voi scrie cât de curând altul mult mai falnic și mai frumos numai bun de aruncat pe apa agoniei în jos:)

mulțumesc pentru semnul de lectură

dana banu(noctambulă:))