Agnesa

portretul unei doamne - agnesa ta
iar tu ai minim două direcții mișto: cea cu viețile nereturnate aidoma cărților, de tot spui mâine sun și le duc, ba când o veni cu prima ocazie, le dau
și
din pasajul ăsta \"agnesa era cândva scriitoare
a vrut să iasă din lumina reflectoarelor
a vrut să fie uitată
iar acesta e un vis ușor de împlinit\"
care ridică un un aspect dureros, în ce măsură afișându-ne pe covorul roșu al faimei ne și păstrăm sau uităm
sau pe unde ne mai uităm și în cine sau
ce și unde mai suntem

finalul e eine kleine delikatessen

eu aș avea câteva observații legate de structura textului:

- cel mai mult îmi plac parantezele, deci le-aș vedea mai ample - nu f. mult, ci doar atâta cât mai-mai să pierzi șirul ideilor din strofă... dar nu! fix când pare că-l pierzi, să revii puternic cu agnesa și altă poveste a ei. și tot așa...

- apoi, strofa cu bărbații care îi cântau serenade mi se pare clișeu și, oricum, nu e la fel de expersivă ca celelalte strofe. dacă ar fi poemul meu, eu aș șterge-o fără să-mi pară rău.

- aș scoate, cred, absolut de peste tot cuvântul \"cândva\" - e prea șăgalnic și, oricum, redundant atâta vreme cât în tot poemul se vede clar că e vb despre un timp trecut incert, cețos.

- finalul, cu paranteza aceea, e bestial. și \"pisi mic\" e superb. are dreptate Alice.

În raiul felin, e o chestie nouă, probabil n-a fost prea domestică Agnesa. Bărbații de la parter în ce rai or fi? Una peste alta, înțeleg că nu-i de glumit cu trecerea...Agnesa asta cu atâtea amintiri a trăit ca o boemă.

frumoasă baladă, cred c-am mai citit la tine ceva asenănător,place scriitura asta iscoditoare. Apoi, cînd dispare textul din fața ochilor rămîn cu pisi mic în minte și e destul de bine

Alice are dreptate, părerea mea, e aici, bine creionat, în tușe subțiri, portretul unei doamne...a fost pentru mine o plăcere să privesc în noaptea aceasta spre el


știi, A, ți-am mai spus, scrii fin, delicat, ai un stil de casă bună și veche, am rezonat

chapeau


elian

mulțumiri tuturor