fumuriu de noiembrie

o partitură lirică fără stridențe, o anume delicatețe a versului care nu devine excesivă, mult rafinament, bine cizelat discursul poetic, imagini fragile, minuțios redate,

da, eu una am găsit aici o poezie de o finețe aparte

mi-a plăcut


salut

ok.

servus Dana.ne mai citim.

Există în poezia lui Paul Blaj profesionalismui nativ al unui crochiu liric fin, imperceptibil, stranie filosofie ukiyo-e (a lumii trecătoare care plutește) cu descrieri desprinse parcă din stampele epocii Edo și grefate ad-hoc într-o altă lume contemporană gesturilor simple, cotidianului, demnă de o aristocrație a bucuriilor mici, puzzle bine echilibrat și gestionat cu o tandrețe impecabilă.
O metamorfozare scenografică în care ritualurile sunt bine dozate, oferă cu generozitate elementele atmosferei de perpetuum mobile viu, expresiv, dovada unui real savoir-faire în doi perfect, indiferent de fundal, indiferent de personaje secundare, de peisajul urban, printr-o translare naturală a momentelor de intimitate \"insesizabil intrau glumind în iarnă\" spre perfecțiune.

Nuanțele prozaice ale tabloului se prefigurează uneori, prin \"fumuriu de noiembrie\" mai ales în acele momente când este \" privit cum s-ar uita o ceșcuță doldora cu zahăr/la o solniță\" dar contrastele se atrag cu forța unei revelații unice.

Tonuri, semitonuri senzuale de culoare pe o paletă discretă a spațiilor interioare acolo unde \"aș vrea să fac ceva important în viață nu știu ce\", dar odată ajuns \"the man who can’t be moved\"...

răspund, da Marina, mulțumesc.
mă tem de prozaic:)

ne mai citim

servus

fumuriu de noiembrie, titlul anunta parca un pastel. dar dupa parcurgere constat o combinatie reusita intre fracturism (clienții glumeau, sa termini doctoratul,vreau sa fac ceva important in viata,cana de cafea, studenta distarta, piscoturi-si cam tot ce tine de realitatea imediata, obervabila,sincera ) si metafizica(intrau glumind in iarna, intrase ceata in masini-aici observ acelasi verb, a intra, al patrunderii in ceva alb si totusi obscur).mi-a placut.
mcm

Eu cred ca numai fericirea se poate scrie pe o boabă de orez: așa are gust de veșnicie.

Sunteți tineri, frumoși, îndrăgostiți, rămâneți la fel...

spasiva, Carmen! peisaj, pastel...ce mai contează:)

ocen harașo, Marina.
ai intuit perfect ce am vrut să spun.
mulțumesc, mulțumim.

... e tare faină metafora \"gust de veșnicie\"

Fiecare avem un dar neștiut.

Darul lui Paul Blaj este acela să picteze boabele de orez ale fericirii: într-o zi se va ridica un munte de orez până la cer, oamenii vor trece și vor spune unul altuia în șoaptă: uite muntele lui Blaj, uite un om fericit!