umărul pe care plângi nu e niciodată al tău

Hai să ne decidem odată, mi-am spus.
Crezi că e potrivit cu două melodii? Nu le ascultăm deodată, nu?

extravaganța aceasta Călin, dar aici ordinea este stabilită de accesarea în pagină. ultima devine prima, iar prima devine concluzia. cel puțin aceasta este părerea mea. și versurile lor se completează cu textul atașat de mine. părerea mea. dar mulți îți vor da dreptate. eu îmi asum experimentul, cu îngăduința ta,
la dispoziție pentru orice nelămuriri.

prima melodie mi s-a parut atat de potrivita cu textul, atat de bine ilustrand, de pilda...\"gesturile tale sunt lente ca un chip dincolo de marginea mulțimii

hainele din cameră par hârtii smulse
care plutesc pe apă\"

incat nu mai am curiozitatea sa o ascult si pe cealalta; sau poate mi-e teama ca \"n-o sa pot pastra momentul\".

insa lucrul bun este ca poemul rezista si fara adjuvanti.

înseamnă că ai trăit experiența. ceea ce nu poate decât să mă încânte, fără un motiv anume. dacă vorbim despre aceeași melodie:)

vorbesc de melodia care incepe atunci cand accesez textul.

imi place ceea ce realizezi Paul, tendinta de a activa la maxim spatiul tacerii, colajul s-a pliat perfect pe starea mea, iar dinspre lucruri uitate vine un glas de fluier … si ploua…
iar eu mi-am terminat cautarea si n-am gasit umarul pe care sa plang, sa rad…

super potrivit si mottoul!!

exact la ea mă gândeam și eu. cum a fost?

dacă mai vine glas de fluier e bine. păcat că din depărtare... pentru că vezi tu, în viață te bucuri sau nu te bucuri când cântă fanfara, uneori nici nu o auzi...

vizuală, am citit-o și am remarcat-o. Transmite și asta contează. Ultimul vers de pus la colecție.
LIM.

am observat o lupta pentru a atrage atentia ca nu exista o comunicare reala. impingi cititorii la a medita pe aceasta tema, ii impingi pe cei ce scriu comuri sa spuna mai mult din ceea ce simt provocati de un cuvant, de o imagine. vrei o victorie care nu costa nimic, nu victime, nu eforturi financiare, nu tancuri, o victorie prin declansarea destainuirilor pentru a ne alatura unii altora. e foarte greu sa duci monologuri, in timp ce ca o nedreptate suprema, cei care nu te asculta simt parfumul frumusetii tale.

\"scrii, oftezi, dezbraci pentru prima oară marea… adormi pe o parte
ghemuită mereu undeva\"

de ce?

\"seara
observi
privind prin fereastră
departe
umărul pe care plângi
niciodată al tău
atunci rotești spre mine
umed profil
dar nu îmi reproșezi nimic\"

de ce?

atmosfera construia cu delicatete, surprinzand unghiuri asupra lucrurilor asfel incat ajung sa faca parte din monologuri, ascunde un adevar dramatic. dormim???

dar ce frumos!

ca o lună plină ce întinerește noaptea obrazul tău îmi lasă parfum între perne

atmosfera construita

să zicem că e colecția ta. drept pentru care
mulțam om bun!

îți înțeleg întrebările, sunt casnice. puteai să întrebi și “de când?” la fel de simplu. pentru că un poem,deși nu este construit să dea răspunsuri ci să ridice întrebări, din păcate unele întrebări nu se ridică la nivelul artei, ci rămân în domeniul comunului. aștept altele, sau poate ești obosită și vei renunța. este la alegerea fiecăruia să privească poemele ca pe un război. eu nu o fac. și cred că da, ajuns la ultima ta întrebare mi se trezește pofta de somn:)

poate ca intrebarile raman in domeniul comunului, dar se gasesc si raspunsuri ce se ridica la nivel de arta. cititor si poet leaga cele doua unghiuri de vedere .

Aha, am înțeles acum ordinea. Melodiile sunt potrivite, mai ales prima care consonează bine cu atmosfera redată de text. Chiar m-am apucat de ascultat Elliot Smith și \"Between the bars\" mi se pare cea mai bună de la el. Desigur și Nightwish, ăștia nu se dezmint niciodată.

Despre text, numai de bine. Doar \"umed profil\" mi de pare a ieși puțin din armonie. De asemenea, mi se pare nimerită trecerea de la versul lung la cel scurt. Conferă și aceasta o anume ritmicitate și catabilitate a citirii.

Deci, nici tu nu te dezminți, că doar îți știam scriitura.

Indecizia de care spuneam se referea la faptul că, azi dimineața, nu se decidea nimeni asupra aprobării textului tău, iar singura mea reținere era cea menționată.

dacă te întreb ce ai mâncat azi? îmi vei spune \"sunt prund de tristețe/apă curgătoare/ între viață și moarte/?
(Alexandru Lungu)

nu! voi spune: de m-ai saruta ai afla
sau: toata truda pe care binevoiesti sa o depozitezi in frigider
sau propriul parfum, acum dormi singur

știam că îmi cunoști și apreciezi scriitura. despre melodii... mesajul poate fi găsit în cele mai la...modă sau hai să zicem actuale, ori neuzate artistic formații... depinde ce vrei să transmiți. te înțeleg Călin și îți mulțumesc pentru.

dar trebuie să pui întrebările pe care le merită colajul. nu ai citit versurile melodiilor, sunt sigur. deci, dacă nu mai ridici două degete și te ridici din bancă vei înțelege:)
uite, Călin a înțeles!

asa e. m-ai prins. ceea ce inseamna ca experimentul a reusit. fara muzica te dezamageam ca cititor.

\"ca_cititor\" e cacofonie , vine din grecescul kakos care înseamnă \"rău\"
4,
stai jos:)
relaxează-te, tu vrei exegeză ceea ce nu se face decât unde îți sugeram. sau dai bacul din mine?:)

am copiat si eu niste idei, spune-mi daca se potrivesc in com.

Dincolo de orice \"doză de muzica\" pe care o implică asemenea colaje, însemnătatea documentară cu totul specială a acestora constă, cu deosebire, în modul în care este pusă în valoare dimensiunea estetică a creației unui tânăr de o mare forță interioară, activ, iscoditor și orgolios.





--------------------------------------------------------------------------------


Tipăreste
--------------------------------------------------------------------------------
Cuprins Nr. 31

o poezie vizuală însoțită de versurile unor melodii, încadrată între ele, spune mult. interesant este nu ce am vrut să spun eu, pentru că asta, după cum trebuie să mă repet, la un anumit nivel artistic nu mai este necesar. doar în cazuri extreme, de infatuare și bineînțeles când autorul vrea să își pună mai mult sufletul pe tavă decât o face în text. ceea ce implică ori o relație apropiată, specială, despre care nu se pune problema.
regula este: citești și înțelegi cât te duce capul.
nu sunt deloc cum m-ai perceput, dar uneori pot fi.

este doar, cum bine spui, o realitate. Îți mulțumesc. De apreciere, timp și lectură. Toate provin din ceea ce ești. Și observ cu drag că spui lucruri frumoase pentru că \"din prea plinul inimii vorbește gura\"
gând bun cu drag