prea intim pentru tine

grupajul 4 ar trebui sa lipseasca, pentru o poveste inchegata, adica el doar in asteptare, fara sa stim daca vine sau nu. asa si finalul are mai mult sens si forta.

...este acolo, în grupajul 4 un moment suprem de ironie, ca de altfel în tot poemul, numa\' că acolo se aglomerează, e un apex ironic, detașat. altfel privită, în cheie melancolică e un șlagăr...

Pe la ora 4 eliminam grupajul 4, la sugestia lui Leo...
Parcă nu \"mai mergea\" tecstul - sic!- și nu puteam să-mi explic în cuvinte de ce...
Am revenit și am găsit explicația dată chiar de autor.
Bună dimineața, Paul, mulțumesc!

Cred că textul poate susține un chitarist bun

să-i punem rimă și să facem bani nu vorbe:)

acum, în sens strict personal, mulțumesc dragă Aurel! vă respect opinia! și am să intru pe el să îl fac un pic mai accesibil, adicătelea în limbajul lui Leo mai închegat. dar până atunci poate vor trece vremuri... sau poate că nu...:)

pe alocuri cu tendinte filosofice parca se aseaza din primul tablou pe vorba lui Marquez „a trai pentru a.ti povesti viata”. Cartofii copti, camasa cu dungi garanteaza realitatea impresiei pe care orice cititor o cauta si orice scriitor tanjeste sa o aiba..nici o imagine in acest poem nu se impiedica si nu ma lasa sa ma simt ca la un spectacol...curge firescul, naturalul (specific stilului tau) si dorinta de a trai macar in versuri cateva glisade. Intuiesc Paul ca ai avut o incercare de paroxism cu acea bricheta nichelata, dar sincer nu prea ti.a iesit, m-as fi oprit la salupa. In ceea ce priveste secventa a 4-a si etruscii ar avea ceva de comentat, dar cei care vad goliciunea oboselii se abtin. Locul insorit, atingerea si apoi trecerea subtila la ironia cu primul televizor color dau savoare poemului– e lumea in care traim si care nu.ti permite sa strangi prea multe ezitari caci risti apoi sa arunci ceva in aer si aici e teribilism deloc interesant dar daca tii la el pastreaza-l ...de aceea e bine ca in unele celule sa arda lumina zi si noapte ca poate poate imi dispare si plictiseala din ultima parte– o rugaminte, schimba titlul ca altfel nu am cu ce alimenta spiritul meschin

de revenit pe el parcă am spus... acu\' îți mulțam fain pentru că l-ai subliniat pe Leo, dar ce să-i faci, soarta face ca să nu țin prea mult la acest poem, așa că voi face o salată din el, cândva, asta dacă nu este și acum... vezi că am dubii deși nu ar trebui... am să păstrez doar partea puternică a lui, dacă are așa ceva și am să scriu un poem magnific, cam cum se face... nu?:) în legătură cu titlul am să-i pun altul, dacă voi fi în stare să găsesc unul, că io nu prea le am cu titlurile, se știe, iar la partea filozofică voi lucra cu atenție, să se vadă sinteza hegeliană, apoi mă voi avânta în imaginar și puf... va ieși o poezie fără cusur... în altă ordine de idei, mulțumesc frumos, Raluca!

indraznesc si eu...


vino mirosind a cartofi copți și
cere-mi jumătate de viață
să nu îți fie milă de momentele mele
lucide nici de umorul rece
el pornește înaintea mea și
ajunge nici nu știu unde

acolo câteodată îmi doresc un loc
însorit lângă o bancă vopsită demult

să îmi iei fața în palme
să mă atingi pe haine
să îmi înțelegi oboseala
după la revedere să te întorci
de mai multe ori

pocnetul tocurilor îmi va aminti
cum priveam primul televizor color

o să aștept lângă șalupă
se va face frig
mă voi juca plictisit
cu o brichetă nichelată
ca și cum ar trebui să arunc
ceva în aer

Aste două versuri le văd eu, Paul, ca paradigmă pentru alt poem, dacă tot ești pus pe altceva...

\"acolo câteodată îmi doresc un loc însorit lângă o bancă vopsită demult
să îmi iei fața în palme să mă atingi pe haine să îmi înțelegi oboseala\"

Părerea mea...

mădă mulțam mult! uite, cu voia ta am să preiau varianta propusă e tine... cam acolo cred că speram să ajung. mulțumesc mult! fac cinste:)!
Aurel, da, știu că ar ajunge într-o romanță pentru mai devreme:), au ba! Îți mulțumesc de revenire. E tonifiantă!:)

gesturile care mă copleșesc. fie ca această luminiță să bată spre mădă! thks!

voiam s-o las încă de când am citit prima dată, m-am gândit că e bine, însă, să nu mă pripesc.

mie imaginea de la să-uri îmi place mult și finalul.

pentru ele am revenit.