Poezie
ultimele zile
1 min lectură·
Mediu
alexandra îmi recită la telefon
cam până își pierde glasul
soarele răsare din esofagul ei
mă încălzește ușor la urechi
îmi face bine
ating vocea fină ca pe o apă mov
joia vine la mine
îngerii se retrag în capelă
unde miroase a vopsea
ne sucim
obosiți înspre perete
plimbările multe au farmecul lor
pantofii lustruiți
pocnesc trotuarul
merg ca un duh de câine
mă înțeapă scurt în piept
și îmi vine pe gât acid gastric
voi face bătături repede
încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
055849
0
mi-a placut tare soarele rasarit din esofag, si care te incalzeste pe la urechiuse, si vocea aia ca o apa mov. aaa, si ingerii retrasi in capela pentru a nu tulbura dragostea.
nu ma incanta, in schimb, penultima strofa, cred ca e in plus in poezia asta, asa simt eu.
ultima, cu vibratia ascutita a ramurilor si innegirea lor intrebatoare incheie frumos textul. dau din umeri si eu, odata cu tine.
sa vina primavara, da!
mi-a facut placere sa te citesc, din nou, paul! :)