Dana Banu

apoi ne întorceam toți pe la casele noastre nimic de consemnat în istorie prin întuneric trăgeam la galere sfântă sclavie jilav destin ieșeam din fum din zile și din trupuri cum lumina dintr-un astru

până aici a fost pământul pe care l-am numit patria mea de aici încolo imperiile vor purta un alt nume stigmatul patimii devine copilărească întrebare scena e deschisă mărețe vârste se oglindesc

aici sunt închise toate cuvintele pe care nu le-am rostit la timp potrivit au fost oameni care și-au modelat biografiile în cadența lor oameni pe care i-am sacrificat dintr-un gest reflex un sâmbure

iată cum drumul primește sens aprindem felinarele traversăm coline spațiul devine o pată albă lăptoasă locuim în el ca în burta mamelor noastre suntem doar noi aici mai fericiți decât zăpezile mai

Raigor este un cal negru abraș Bătrânul de la Far mi l-a adus la poartă într-o seară cu lună rotundă când bate pendulul a distanță și drum trec împreună cu el prin subteranele pământurilor

teritorii acoperite de ceață ascunse cu tandrețe în adâncurile din noi câteva zile ploioase niște anotimpuri catifelate vreo 2 insule unde cresc florile negre ale blândei uitări mâna prin aer

eu ziceam că era un semn alb desenat de mine pe fugă umbrei lui crescând abrupt printre ierburi uscate îi căutau cu toții multe și inutile răspunsuri pe vremea când toamna călătorea prin lumea

tu nu ai să rămâi niciodată singur dragostea mea vor veni alte ape vor trece nopțile și zilele de acum vom înota prin oceane îndepărtate doi pești aurii fugind din poveste nicicând mâna mea

Se făcuse deja seară. Era toamnă și ceață. În halta aceea care se voia gară, trenul aștepta deja de prea mult timp. Toată lumea din jur privea cu ochi măriți și gura deschisă a provincială mirare la

1.spre seară a coborât printre oameni ei visau într-o limbă ciudată totul era bine și simplu nu își amintea nimic apoi noaptea-o pată neagră deasupra orașului 2.liniștea femeilor

mi-a intrat soarele în ochi stă ascuns acolo și rîde orb pornesc la întîmplare prin mijlocul intersecției mașini claxonează un polițist face semn de pierdere a timpului și vremea în