Poezie
exil
cuțit înfipt în apă
1 min lectură·
Mediu
până aici a fost pământul pe care l-am numit patria mea
de aici încolo imperiile vor purta un alt nume
stigmatul patimii devine copilărească întrebare
scena e deschisă
mărețe vârste se oglindesc
în apele pe care nu le-am trecut înot la vreme potrivită
acestei liniști abandonându-ne
drumul șarpelui alb îl vom urma de acum
un ban pentru cea care a fost odată patria mea
devorându-și cu foame copiii
din praf din resemnare și pietre am ridicat astăzi
poarta ce se închide în urmă
pe străzile altei lumi vom aprinde sori la ferestrele nopții
verde mireasa pământului
scurt curcubeu de-a stânga nimănui
și-n orice mugur zace floarea
ce va sfârși odată în vaza domestică a lumilor stinghere
sfâșie cuțitul apa
la răspântii în ceasuri de noapte
minutul ne dăruiește cu har
fie să renască
drumul inorogul
nouă celor ultimi de acum plecați
002.137
0