răspântie

prin lanul de grâu am trecut desculță
am hrănit păsările cerului cu vorbe fără de număr
nu mi-a fost teamă și nu m-am dedat nepăsării
dacă un fulger ar despica din senin depărtarea
într-o apă străină mi-ar fi dat să mor nesupusă

sălbatică umbră mirele meu sălbatică umbră
taie adânc din carnea zilei felie
o fiară prea tânără vara aceasta mușcând abrupt neputința
am timp îndeajuns nu mi-e teamă de ape tulburi de întuneric și frig
tot răscolind prin praf de iarbă sură te regăsesc mereu privindu-mă a ceață
și de acopăr luna mereu cu pleopă grea e doar un strigăt palid

pietre albe kilometrice măsurând vremurile acestea fără de har
vom străbate munți fără culoare și număr
într-un târziu ne vom odihni și noi
nu-ți fie teamă
abia atunci vom înțelege răspântia asta
va purta doar numele meu
tu vei fi deja ascuns într-o carte

asculta poezia in lectura autoarei